“Insa a nu ne iubi pe noi insine e o virtute numai cu conditia sa-i iubim pe altii. Cand declaram ca dispretuim totul, nu cred ca mai are importanta ce parere avem despre noi.”

Cred ca e imposibil in lumea asta sa nu gasesti vreun motiv de iubire. Nu cred ca exista ceva care sa produca ura totala si sa creeze numai indiferenta. Eu una n-am gasit.

Iubesc rasaritul de soare, plimbatul pe plaja, apa marii cu fluxurile si refluxurile ei care sa-mi gadile picioarele, apusul rosiatic-visiniu. Iubesc oamenii si tot ceea ce ei reprezinta. Le iubesc trupurile si spiritele. Mintea si constiinta. Frumusetea si uratenia. Ii iubesc pentru ca sunt unici fiecare si pentru ca sunt la fel. La fel ca mine.

Iubesc sa am dreptate si iubesc sa fiu contrazisa. Iubesc sa discut si sa tachinez. Iubesc omul care-si sustine punctul de vedere si pe cel care nu. Pentru ca in definitiv, ei sunt eu si eu sunt ei.

“[…] a renunta la dreptul de a iubi inseamna, poate, a renunta chiar sa avem dreptate.“

Filed under: Scrisori imaginare, comentarii si citate