Introspectie

“Sunt momente cand as da intregul meu orgoliu pentru putina arta de a trai. Mi-ar place sa fiu mai social, sa stau la taclale, insirand nimicuri simpatice care constituie farmecul unei suete. Din pacate, nu prea am stiut sa-mi fac prieteni. M-am priceput doar sa-i dezamagesc pe cei care mi i-a dat soarta. Petrecerile, cand am nimerit la ele, s-au transformat, de obicei, in supliciu. Resursele mele de haz sunt foarte modeste si, ceea ce e si mai rau, sunt constient de asta, astfel ca ma inhib intr-o societate vesela, devin si mai rigid, si mai stangaci, si rad fortat in caz ca incerc sa fac fata, sa fiu amuzant. Rezultatul e, bineinteles, catastrofal. Sfarsesc, matematic, prin a fi terorizat de gandul ca-i deranjez pe ceilalti, ca-i indispun, silindu-i sa-mi suporte cu politete prezenta. Dar asta nu ma ajuta sa ma descurc mai usor cu mine insumi. Uneori, ma simt imgrozitor de obosit de sirul lung de amanari din viata mea. De cate ori a trebuit sa iau o hotarare dificila, am gasit cele mai neasteptate pretexte pentru a face din “azi”, “maine” si din “maine”, “poimaine”, pana ce, satul de tergiversari, am renuntat. Teama mea cronica de a lua hotarari a decis multe! Intr-o singura privinta cred, n-am ezitat niciodata. Am socotit bucuria de a trai o bucurie reala, chiar si sub forma de surogat. Nu trebuie sa-mi explice nimeni de ce Mefisto, cand isi numeste adversarul, nu se refera la sfintenie, ci la puterea de a crea, de a multiplica viata. Sau ca viata e un amestec de miracol si mizerie, ca totul depinde de ce alegi. Uneori, n-am nevoie decat de un petic de cer limpede pentru ca dragostea mea de viata sa ia foc. Pe masura ce devin mai vulnerabil, iubesc parca si mai mult lumina care innegreste, vara, pietrele din Bucuresti si, la drept vorbind, nu ma mir ca vad in sinucidere nu o dovada de uzura nervoasa, si un act vital. O revolta. Un ultim repros, platit cu viata. Si e sansa mea, probabil, faptul ca nu pot sa ma bucur de o zi frumoasa fara sa fiu si putin disperat. Asta ma ajuta sa nu clachez.(Don Quijote in Est)  

3 Responses to “Introspectie”

  1. Aceasta caracteristica de a amana nu cumva apartine tot racilor? Imi propusesem candva chiar sa caut in opera lui Octavian Paler toate referirile la zodia racului. Au aparut alte prioritati apoi. Asa ca m-am amuzat singura dar , repet, experimentam ceea ce spunea Paler, despre raci, cu cineva foarte aproape de mine, ani in sir. Si ne-a folosit ambelor despartindu-ne, pentru totdeauna, prietene.

  2. Despre Octavian Paler se poate spune numai de bine.
    UN roman, un ganditor neanteles.
    Trebuie sa se trezeasca acest popor,timpul este de partea noastra.
    Sa ne rugam ca de acolo de unde este acum sa ne ajute in continuare sa mergem pe drunul luminii.

  3. Cartea lunii decembrie este Viata pe un peron :) Va astept pe http://www.serialreaders.com pt a povesti despre carte la finele acestei luni! Mai multe aici: http://blog.serialreaders.com/2009/12/cartea-lui-decembrie/

    Toate cele bune!

Leave a Reply