Si iarasi

“Si iarasi cerul asa cum il stiu, stralucind dupa ploaie,

si ma intreb, poate, pentru ultima oara.

De ce trebuiau toate acestea pe care nu le mai pot

rascumpara

decat iubind si mai mult tarmul

pe care stau si visez ca voi ajunge intr-o zi ?”

Cei care am fost la Troia

Cred ca am exagerat iubindu-te atat de mult. Te-am sufocat, impletind una dupa alta prea multe sperante. Stiu ca la fel de cuminte voi regasi acea poteca spre drumul in care m-astepti fara sa vrei, uluit. Fara sa uiti, fara sa lupti, fara pustie clipa, fara trufie, fara lipsa de ascensiune spre infinit. Cititori umili ai gandului tau.

Leave a Reply