“Apa, risipită din sute de fântâni, fereşte Roma de ariditate. Când nu beneficiază de o întreagă scenografie, această apă se prelinge printr-un simplu orificiu din faţada unei clădiri deasupra unui bazin de marmură. Rezultatul rămâne acelaşi, confirmând că meşterii italieni au avut geniul fântânilor. Datorită lor pieţele sunt la Roma veritabile oaze pe traseele călătorului excedat de traficul modern. Obosiţi de cât au umblat, să privească prin broasca din poarta palatului cavalerilor de Malta, pe Aventin, pentru a vedea decupat exact conturul cupolei de la San Pietro, sau să caute “gura adevărului”, care s-ar închide, pasămite, peste mâna mincinoşilor, petonii se strâng să “asculte” fântânile. Stau nemiscaţi, şi ascultă intr-un fel de semiobscuritate a liniştii ploile monotone şi confidenţiale din marmură. Le-am ascultat şi eu, prins în mrejele acestor fântâni ce emană parcă un câmp magnetic subtil şi provoacă o hipnoză uşoară, care te purifică, reducând totul la un prezent strict, retrogadat din grijile obişnuite.

Spre seară, mă opream uneori pe treptele din faţa fântânii Trevi, uitându-mă absent la tritonii şi caii înhămaţi la carul lui Neptun. Sculpturile, în marmură lăptoasă, perfect adecvată ambianţei, n-au o valoare estetică în stare să le asigure o existenţă independentă de cadrul pentru care au fost concepute. ele seamănă atăt de bine cu stilul lui Bernini încât, în grabă, mulţi chiar le atribuie maestrului barocului. În realitate, ansamblul fântânii Trevi a fost creat în maniera lui Bernini, mult mai târziu, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, de Niccolo Salvi. O legendă graţiosă pretinde că o monedă arncată aici în apă e de ajuns să cumpere certitudinea reîntoarcerii la Roma. Nimeni nu crede serios, dar fiecare pleacă având o monedă în minus.

Faptul că în bazinul fântânii Trevi s-a filmat escapada nocturnă şi frenetică din La dolce vita a făcut celebru acest loc strâmt de la incrucişarea a trei străzi (de unde şi numele, derivat din tre vie). Simbolul fetei care arată în basorelief izvorul unor romani epuizaţi de sete trece neobservat. Scena din filmul lui Fellini a reuşit să deturneze interesul curioşilor. Şi foarte rar se mai întreabă cineva dacă fântâna e frumoasă sau nu. De fapt, nu e frumoasă, îm orice caz nu poate rivaliza cu cea din Piata Navona, însă tirania conformismului turistic acţionează necruţătoare.” (Drumuri prin memorie)   

Filed under: comentarii si citate