“Dupa atatia ani si dupa atatea experiente, era vremea sa invat si eu ceva de la viata. Si chiar de la viata literara. Dar, spre rusinea mea, n-am devenit mai lucid decat cu o foarte grava pierdere de timp. Asa se face ca, la un moment dat, m-am pomenit pronuntand acest cuvant “cordialitate”, fara sa-mi dau seama ca el putea sa para o provocare, o sfidare, o insulta chiar. Cum adica ? Sa ne confruntam opiniile fara sa ne jignim ? Ce iluzie ! Si ce primejdie ! Cum ii mai reducem la tacere pe cei care indraznesc sa nu fie de acord cu noi, daca discutam normal ? Nu, sub nici un motiv asa ceva nu se poate accepta. Traiasca sensul etimologic al polemicii. Aux armes, baieti…

Toate aceste lucruri nu le-am inteles de la inceput. Asa ca am circumstante atenuante. Cine stie, poate ma abtineam sa pronunt un cuvant atat de odios. Dar, jur pe cenusa iluziilor mele ca am crezut in sansa unei dispute intelectuale. Jur pe tristetea mea ca n-am stiut ce grave confuzii semanau ideile mele despre cordialitate si ce cosmar reprezinta pericolul civilitatii. Jur pe singuratatea mea ca nu mi-am dat seama cat de inacceptabil era raul de a discuta normal si ca, sustinadu-l, ma expuneam ca sfantul Sebastian tuturor sagetilor.

Acum, recunosc, am mai putine iluzii. Cu o intarziere regretabila, am devenit mai lucid si am inteles de ce sunt atatia care nu se amesteca in nici un fel de polemici, care prefera o gaura de sarpe, si, acolo, asteapta sa vada ce se mai intampla. Unii se amuza si chiar trag concluzii practice :”Nu e bine sa scoti capul afara. Cel mai cuminte e sa te lasi la fundul lacului, sa iei o trestie in gura si sa respiri prin ea. Pana trece furia.”

Am descoperit prea tarziu acesta veche intelepciune ca sa ma mai pot folosi de ea. Dar, mai ales, imi pare rau ca nu mi-a venit in minte la timp o formula, oarecum neasteptata in cultura, “neutralitate activa”, care fara sa implice riscurile infricosatoare ale cordialitatii, are avantajul ca pare limpede fara sa fie. Ea neaga si afirma in acelasi timp. Neaga o apartenenta de grup si totodata se delimiteaza de intelepciunea strutului, ceea ce intra intru totul in vederile mele. Singurul repros pe care i l-as face e ca nu prea inteleg cum poti fi neutru fata de adevar si fata de ceea ce iubesti. Din care cauza, am o vaga banuiala ca “neutralitatea activa” ar putea insemna o demisie eleganta, o forma ceremonioasa de a te scuza ca nu vrei sa arzi. Adica un mod de a spune: “Ma scuzati, eu nu ader la nicio pozitie aflata in polemica. Eu nu sunt decat de partea lucrurilor indiscutabile. Cum apare o dilema, ma retrag. Nu vreau sa fiu amestecat in chestiuni controversate. Astept in mod activ sa se termine batalia. In clipa cand invingatorii isi sterg sudoarea de pe frunte cu un gest obosit pot trece, eventual, de partea lor. Dar atunci nu ma pronunt. Toate bataliile sa se poarte fara mine. Imi beau ceaiul, imi sterg ochelarii, si daca lupta e plicticoasa ma apuc si citesc. Iar in timpul liber saptransee de jur imprejur ca sa ma apar impotriva oricarei tentatii de a ma amesteca in vro controversa. Nu vreau sa militez decat pentru neutralitatea mea.”

Desi s-ar putea sa am aceste obiectii din pura invidie pentru ca n-am descoperit eu primul aceasta formula.”

Filed under: comentarii si citate