“Cei cu adevarat curajosi vorbesc putin despre curaj. Dar cand o fac inseamna ca au neaparat nevoie de el.” - Calomnii mitologice

Ce e curajul? Ar putea fi inceputul unei victorii. Hotararea ferma de a face ceva indiferent de consecinte. Puterea de a merge mai departe, oricat de ostile ar fi conditiile sau mediul, atat timp cat asta conduce spre scopurile noastre. Nebunia de a lua decizii, ce ti-ar putea schimba viata radical. Sau, forta morala de a infrunta obstacole de orice fel.

Fie ca e vorba de curajul de a ne schimba pe noi, de curajul de a obtine ceea ce ne dorim sau curajul de a ne impune ideile si gandurile, toate acestea implica adesea risc, determinare, pasiune si de ce nu o oarecare doza de “nebunie”.  Dar sa nu uitam ca e putin probabil sa obtinem ceva, sa realizam ceva fara a avea indrazneala de a o porni pe calea ce duce la realizarea telurilor noastre, chiar daca uneori nu putem vedea pe unde ne va conduce aceasta, sau ce obstacole vor trebui depasite in drumul nostru.

Stiti ce e interesant la curaj? Are doua parti, care aparent se contrazic. Pe de o parte e dorinta acuta de a obtine ceva, si siguranta rezultatului, iar pe de alta parte e nebunia de a risca, disponibilitatea de a pierde totul. Caci, pana la urma curajul inseamna sa poti privi scopurile, peste orice obstacole sau temeri.  El e nebunia ce ne conduce adesea pe cele mai intresante drumuri spre cele mai frumoase impliniri.

Aceasta indrazneala, e pana la urma o izbanda asupra propriilor temeri sau asa cum zicea Octavian Paler : “ Curajul este, as zice, o frica in care s-a pus ordine, ceea ce te ajuta sa te agati, de partea de frica unde pierderile sunt mai mici.” - Convorbiri cu Octavian Paler

Indiferent cum am privi acest curaj, e bine sa realizam ca de atat de multe ori avem nevoie de el, si ca adesea apelam prea rar la aceasta “solutie”. Ne e poate frica sa riscam, preferam sa vedem partea proasta a lucrurilor si sa spunem ca nu mai e nimic de facut. Sa continuam pe un drum cunoscut, chiar daca nu ne mai place nici drumul si nici nu ne mai intereseaza finaltatea sa. Cum ar fi sa avem mai des curjul sa schimbam ceea ce nu ne place, sa spunem ceea ce credem, chiar daca asta ar schimba pe moment stare de “echilibru” in care ne aflam?

Filed under: comentarii si citate