Clipa de acum
“E o stare care, asa cum e, elementara, confuza, ma ajuta sa uit ca, in genere, traiesc mai mult la conditional: as vrea… as dori… Pe plaja “vreau”, “doresc”. Sau, poate, nu mai trebuie “sa vreau”, “sa doresc” . Ma bucur de ceea ce “este”, fara sa-mi mai bat capul cu altceva.” - Aventuri solitare
Cat de des ne aducem aminte sa ne bucuram de ziua de azi, de persoanele de langa noi, sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem, pentru clipa prezenta?
Suntem , prea des, prinsi intre euforia succesului sau deznadejdea esecului de ieri, pe de o parte, si speranta schimbarii, idealurile si dorintele de maine, pe de alta parte. Insa, in toata aceasta “poveste” sa nu uitam de clipa ce fuge pe langa noi, cei care analizam clipa trecuta si prognozam clipa viitoare.
Ce ziceti, sa ne oprim din cand in cand si sa ne “amintim” cum e sa traim sub incidenta verbului “este” si nu “a fost” sau “va fi”.
Filed under: comentarii si citate
Tristetea crudului adevar este ca toti stim ca asa suntem; regretam prea mult ceea ce a fost ieri si speram ca maine va fii mai bine. Si ne mai intrebam de ce trec asa repede ani pe langa noi… si cum sa nu treaca daca noi tot asteptam sa vina acea zi in care va fi bine, in care vom face cutare… acea zi a trecut de mult, dar noi eram prea ocupati asteptand-o, planuind-o… Cum ramane cu clipa ce acum? Ce faci acum? Astepti sa vina vineri sa stai linistit acasa odihnindu-te pentru o noua saptamana…
De acord, Ciprian.
Regretam prea mult ceea ce a fost si speram prea mult la ceea ce va fi, uitand de ceea ce este, acum.
Aventuri solitare ce il faceau pe Maestru sa nu mai stie ce isi dorea, la ce anume visa.Clipa de acum nu seaman nu ccea de dinainta di daca da, suntem prinsi intr-o rutina din care cateodatat nu poti iesi.Mi-ar placea sa ma bucur de clipa ce este si ma defineste si ma face sa simt pulsul vietii, dar oare evital doar sa simti, nu iti trebuie ceva mai mult? Sa imi fie necesar doar ce este?….
Oricum traim numai clipa prezenta insa tot ce e in prezent se sprijina pe temelia trecutului si are deasupra speranta viitorului.Experientele mai ales neplacute din trecutul fiecaruia ne fac sa devenim mai putin deschisi si mai circumspecti.Aici este pierderea.Nu mai iubim ca la 20 de ani pentru ca ne aducem aminte ca pe la 30 am fost tradati, nu mai avem prieteni ca in liceu pentru ca ne amintim ca pe la 35 de ani acei pe care ii consideram prieteni au preferat altceva .Ne facem unii altora lucruri urate si pe urma traim din experientele acumulate .Ar putea fi altfel?Poate ca da insa probabil cu nu avem suficienta putere de caracter sa iertam si sa luam totul de capat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic .
E… ceva ce ma surprinde si ma fascineaza….e atat de aproape de mine ,de tot ceea ce simt si gandesc…..imi plac poeziile si felul in care abordeaza subiectul ”prezent”….
@ Ana Maria, asa e clipa prezenta e modelata de amintiri si sperante. Insa cred a putem sa invatam la fel de multe din reusite, din momentele placute si nu doar din greseli si clipe neplacute. Daca ar putea fi altfel? Cred ca tine de fiecare dintre noi.
@ Alin: