De când am descoperit această scriere, mereu la vedere, cu o mare transparenţă stilistică si atât de greu de imitat, am devenit un om mai bogat spiritual.

Succesul Maestrului la public se află în secretul de a fi tratat literatura ca pe o defulare, fără să vrea să scrie pentru un cititor anume. Fiindcă există instinctul omului cultivat care se direcţionează către opera celui din care poate trage un profit estetic, intelectual şi moral. Scriitorul m-a îmbogăţit şi pe mine cu acest profit.

Octavian Paler mi-a lăsat imaginea lumii complexe în care diferite principii şi valori se regăsesc şi se ciocnesc. Am învăţat citindu-l că, dacă te revolţi şi faci o săritură din destin, fie şi in abis, e mai bine decât sa rămâi pe loc sau să îţi târâi picioarele în cerc. Fiindcă pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci ca pe şopârle. Mi-a lăsat exemplul de protest moral exprimat pe toate palierele operei sale.

Mi-a lăsat ideea că există obstacole în noi care ne împiedică să fim sinceri până la capăt şi în fiecare dintre noi există un cabotin care se vrea lăudat şi care scoate capul chiar dacă nu e nimeni prin preajmă. Că dorim să părem mai buni decât suntem. Inclusiv în ochii noştri.

Mi-a lăsat senzaţia ororii de ridicol şi m-a învăţat că disperarea e o formă de vitalitate. În acelaşi registru de idei am înţeles că o dramă adevărată nu simte nevoia să fie guralivă.

Dar, acest autor care a scris despre mitologii uzate şi subiective şi care nu a pus preţ pe postmodernism, mi-a umplut pentru totdeauna cerul sufletesc de vise. Şi mai presus de toate astea, m-a sfătuit că e util să cobori în tine însuţi, chiar dacă e o experienţă grea şi delicată şi chiar daca aduce numai izbânzi parţiale.

Îţi mulţumesc Maestre pentru o aşa bogăţie !

Filed under: comentarii si citate