“E drept ca prostul gust nu-i o noutate pe malurile Dambovitei. Prin secolul al XVIII-lea, predecesorii mesenilor de la Golden Blitz se duceau, dupa cina, sa scuipe in lacul Herastrau.

Nimeni dintre cei care mi-au explicat ca un spirit „constructiv“ presupune, in orice situatie, sa vezi si „partea plina a paharului“ nu m-a lamurit daca teoria aceasta e valabila si in iad. Inteleg, fireste, si eu, si nu de ieri, de azi, ca in Romania un singur pesimist e tolerat. Si acela doar la facultatile de filosofie. E vorba, evident, despre Schopenhauer. Ma surprinde, insa, ca ne scapa un detaliu. Lui Miron Costin, pe care-l citam mereu, de cate ori vrem sa ne aducem aminte ca „bietul om“ nu e „deasupra vremilor“, ci „supt vremi“, i s-a taiat capul. De aceea, raman, deocamdata, la prejudecata ca a spera, pur si simplu, doar in baza ideii ca raul nu poate dura la nesfarsit, e modul cel mai comod de a fi complice cu ceea ce ne obliga sa transformam speranta, din necesitate vitala, in anestezic. Si, oricat m-as stradui, nu ma pot convinge, in clipa de fata, ca a fi „constructiv“ inseamna a-i lasa pe cei care au „ticalosit“ inclusiv libertatea, s-o ticaloseasca si mai mult.

Asadar, daca bat campii, o fac din pricina prejudecatii ca nu e suficient sa speri aflandu-te intr-o cloaca. Pana la urma, cloaca iti va ajunge la buze si, atunci, nici sa protestezi nu vei mai putea. Ma bate gandul, mai degraba, ca singurii, cu adevarat, „constructivi“ in Romania de azi sunt cei disperati. Cei care nu-si fac iluzii ca Dumnezeu si Uniunea Europeana vor schimba ceva in nesimtirea politicienilor nostri daca vom conta doar pe lehamite. Se zice ca o tara intrata pe mana demagogilor nu mai are nici o sansa. Eu ma tem de „optimisti“ mai mult decat de demagogi.

Tocmai am aflat, dintr-un sondaj de aiurea, ceva care-mi confirma prejudecata la care m-am referit. Intrebati „cand s-a nascut Christos“, patru din zece studenti americani n-au banuit ca raspunsul e dat chiar de calendarul pe care-l folosesc; calendar care distribuie anii „inainte de Christos“ si „dupa Christos“. Probabil, n-am gresit prea tare – mi-am zis – cand am afirmat in „Jurnalul american“ ca omul-standard creat de pragmatism este „forma cea mai civilizata a inculturii“.

Dar la ce ne putem astepta, oare, intr-o tara unde nu avem, cel putin, consolarea „civilizatiei“? Ce se poate spera in conditiile in care preluam de la americani doar ceea ce „ofera“ filmele cu care ne spala creierele toate televiziunile?

As pune intrebarea si altfel. Ce idealuri mai au valoare in Romania azi? N-o fac, insa. Sunt plin de prejudecati, dar nu sunt stupid. Vad si eu ce „modele“ fac cariera. In plus, mi s-a parut foarte convingatoare o carte a unui sociolog italian dedicata „imbecilizarii prin televiziune“ unde se vorbeste despre o noua epoca: a „post-gandirii“. Asa ca prefer o intrebare mai aproape de realitatile noastre. Nu cumva, traind prea mult intr-un „sistem ticalosit“, ne-am pricopsit si cu o „societate ticalosita“? […]” - Octavian Paler

Sursa: Cotidianul

Filed under: articole