Definitia unui strigat
Posted on January 25th, 2008 by Sasha
Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.
interesant omul
bine venita pagina
sustinerea ei va fi foarte importanta
da’ revenind la Om…
prea trist in ultima vreme
a plecat trist, prea trist
cred ca viata tb “lasata”… cu un minim de bucurie
lui i-a lipsit (aceste lucru) in ultima perioada
o zi buna!
Am simtit acest “strigat” de cateva ori. E un strigat surd, care macina persoana ce-l simte; e strigatul inimii fara glas, iar toate cuvintele pe care le-ar spune persoanei iubite sunt ferecate in sentimente si nu le poate descatusa iar cheia pare de negasit.
EU “SIMT ” ACEASTA POEZIE ca pe o declaratie de dragoste neimpartasita .
Ultimul vers: nu-i prind intelesul .”
Si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu “
Raluca, e ft bine ca Simti poezia, foarte putina lume mai simte ceva fata de persoana de langa ea, da fata de o poezie. ‘cuvantul tarziu’ este cuvantul nespus, sau cel spus cand deja e prea tarziu sa se mai poata face ceva. Paler a imaginat cu sunetele se ratacesc si nu ajung la timp pentru a salva o iubire.
Nu ti s-a intamplat niciodata sa auzi ceva ce ai vrut sa auzi cu atata tarie in trecut, incat in momentul in care sunetele isi gasesc drumul spre tine, sa nu le mai auzi sau sa nu mai vrei sa le mai percepi?
Sasha,
Foarte ,mare adevar graita-i! ms pentru explicatie !
Chiar mi se intamplat acum , mai corect mi s-a intamplat recent: acum as vrea sa aud , dar nu mai pot, nu mai am incredere ,s- a pierdut ceva esential , a trecut trecut clipa.
Cat de fragil este acest sentiment iubire!!!
N-as fi crezut !
Da,asa inteleg si eu …si trebuie sa invatam sa spunem vorbele la timpul lor,sa nu ne fie greu sa spunem vorbele frumoase,sa nu lasam sa se subanteleaga,sa daruim iubirea si prin cuvinte si …in dragoste sa nu spui niciodata regret.
Daca cel de langa tine se sperie si fuge, cand aude, inseamna ca nu este EL..
Linistea poeziei ,rupe amintiri din inimi si orele ucise ploua……….
superba…si dureroasa camd o simti sau mai mult decat atat, o traiesti..
Elisa, m-ai atins putin cu vorbele tale..mie in ultimul timp imi lipsesc cuvintele si ma bazez pe subintelesuri, tocmai pentru ca mi-e teama sa nu-l sperii…
m-ai pus pe ganduri…poate mai bine sa regret ceva ce am spus, decat ceva ce nu am spus niciodata …
citind poezia si randurile voastre, m-a strafulgerat:
A trecut clipa,
Degeaba mai strigi acum
Intre noi s-au ridicat
Cartiere de periferie,
Murdare, ticsite cu oameni obositi,
Autostrazi supra-aglomerate
De fiare cu claxoane
Cimitire de ore
Cazute la datorie ..
Plasme, oferte tentante
Politici
Si rauri rosii de stiri senzationale..
Degeaba mai strigi, a trecut clipa.
Mai ruleaza infinit
Genericul filmului mut
Cu litere de-o schioapa
Greu lizibil numele figuratilor
De jos in sus,
Rapid ca povestile lor ,
Identice, generice,
De sus pana jos un continuu respirat
Jos un scancet , sus un oftat…
A trecut clipa,
Degeaba mai strigi acum
Ti s-a scurs printre degete
Erai prea preocupat
Sa numeri regrete.
Degeaba, a trecut .
Credeai ca mai ai timp
Si maine.
PS:
Viata pe un peron a fost cartea din care am inteles cine sunt.
Paler m-a ajutat sa ma descopar. Sa rezolv ecuatiile. Sa trag liniile . Sa accept ca sunt cine sunt.
Si mai ales ca nu sunt singurul.
Sa se odihneasca in pace.
RALUCA…. eu cred k prin ultimu’ vers vrea sa exprime starea nostalgica a unui fapt neimplinit…nu a reusit sa spuna prs. iubite ceea ce simte ,,,si s.a pierdut tot,,,:-P
da… tacerea este cea mai grea … sa vrei sa spui o mie de cuvinte iar acestea sa refuze sa se la se rostite … sa simti o mare neputinta in toata fiinta ta….sa vrei sa-ti strigi durerea dar pana si ingeri se uita la tine nedumeriti sa contempli clipele de la margine dureri fara ca sa poti spune ceva
mi-am amintit doua citate:”Cuvintele izbucnesc din tacere..”(Samuel Beckett),”Cand tacem noi, vorbesc sufletele”(Camil Petrescu)…cred k aici se defineste o iubire absoluta….Octavian Paler ne vorbeste insa despre o alta dragoste:”…am iubit si eu.Am iubit ,poate,chiar mai intens si mai dureros decat altii.Pentru ca nu am putut merge pana la capatul sentimentelor mele.Am iubit ca prizonier , fara sansa de a putea evada din limitele mele.Sau din egoismul meu, daca asta va suna mai bine, desi mai curand as vorbi de un blestem. Deoarece in doi-cu rare exceptii-am fost singur.”(“Convorbiri cu O.P”-D.C-E)
Superb, Simona
.
Intreaga poeziee un intreg strigat al dragostei pe care Marele Maestru a avut-o cu o persoana iubita.Sper ca acel strigat sa nu fi fost prea amarnic si sa-ii fi rasturnat viata total.Unele poezii te lasa fara cuvinte in urma citirii lor.
Cred ca Octavian Paler poate fi sub anumite aspecte ale vietii si operei sale asemuit cu marele Mihai Eminescu.Doi mari artisti, ambii cu iubiri neimplinite.
Traiul lui insa a fericit o tara, o lume un univers intreg.Cu siguranta in fata operelor sale s-au inchinat si Luna si Soarele in egala masura cu Omul.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
sasha, explicatia ta cu privire la intelesul ultimului vers pare plauzibila…vrei sa-i spui ceva si ca intr-o piesa mai veche, un gand nechemat te indeamna sa taci si taci si cu cat taci mai mult cu atat te indepartezi mai mult de hotararea de a zice…si iarba tacerii se face zid un zid ce creste cu fiecare moment de tacere…e remarcabl modul in care acest om verbalizeaza trairi care par de neexprimat
Idealismul in iubire te inalta spiritual…e minunat sa adori o iubire…pacat ca astfel de trairi imbraca alte forme de indata ce ai ajuns sa ai acea iubire…Stendhal spunea ca ”nu se obisnuieste sa iubesti ceea ce ai!”Trist si deloc palpabil asadar..:(…Concluzia..pentru ca idealismul in iubire sa existe…trebuie sa renunti la ea de indata ce ai gasit-o..
[...] Definitia unui strigat [...]
Uneori iubirea se legitimeaza prin umilinta, scrificiu, decadere, si se sfarseste acolo unde durerea unuia reprezinta fericirea celuilalt!
Nu este un strigat…este mai mult un urlet!
Cu tot respectul pentru O Paler, eu pana acuma in viata am invatat k dintr-un punct de vedere oamenii se impart in doua categorii: cei care isi traiesc viata si refuza sa o gandeasca minutios si cei kre aleg doar sa mediteze si sa-si puna probleme existentiale uitand sa si-o mai traiasca. Timpul si viata in sine n-o sa-i ierte niciodata pe cei din urma..
pacat si de cei care si-o traiesc fara sa si-o constientizeze prin acele meditatii
totusi cred ca suferinta e o chestiune optionala in viata unora