Chipul care plange
“Orice viata e un spectacol. De fapt, un dublu spectacol. Unul jucat pentru altii. Altul jucat pentru sine” Calomnii mitologice
Oare de ce ne starneste nelinistea un barbat inlacrimat ? Putem vedea intr-o femeie care plange un aspect neobisnuit, insa sensibil si trist al vietii noastre cotidiene, asa incat ne lasam impregnati de el, cu sinceritate si dragoste. Un barbat care plange ne umple insa inima de un sentiment de neputinta. Intr-un asemenea barbat, ajuns parca la capatul pamantului sau a tot ceea ce se vadeste omeneste posibil, asa cum se intampla la moartea unei fiinte dragi, sau, cine stie, in universul in care traieste el, exista o latura care nu se armonizeaza cu propriul nostru univers - o latura stanjenitoare, ba chiar terifianta. Cu totii stim uluirea si teroarea de care suntem cuprinsi cand intalnim, pe harta pe care o numim chip omenesc si pe care suntem incredintati ca o cunoastem, un taram pe de-a-ntregul necunoscut.
Filed under: Uncategorized
In “Eul detestabil”, Paler aduce in prim plan niste artisti si modul in care arta lor ii defineste…citind despre Picasso, am gasit un fragment interesant. Il redau aici. Mi se pare ca intr-un fel ar putea continua cele discutate aici …o femeie care plange…un barbat care plange…de fapt un om care plange…e un om …totusi “…omul este si ras si plans. […] Declaratia eu nu evoluez, eu sunt…nu mai apare ciudata, intrucat nici omul nu evolueaza de la ras la plans ori invers; omul este om cand rade, la fel cum este om cand plange…” suntem doar oameni…
the wind: ai dreptate !
Nelinistea ne e provocata datorita masculinitatii pierdute in fata unui asemenea act.Latura poate fi deopotriva stanjenitoare sau terifianta, dar mai degraba terifianta.Imaginea poate fi asemuita unui spectacol neplacut, o mare nelinistita si tulburata.`Taramul pe de-a intregul necunoscut`ar trebui explorat pentru a mai calma tonurile imaginii.
Ce frumos !
[…] “Cu totii stim uluirea si teroarea de care suntem cuprinsi cand intalnim, pe harta pe care o numim chip omenesc si pe care suntem incredintati ca o cunoastem, un taram pe de-a-ntregul necunoscut.” (O. Paler - Mai multe aici). […]
Orice om e un spectacol,de la care,uneori,te ridici si pleci….inainte de final ;alteori,rareori, continui sa simti prezenta personajului,chiar si dupa caderea cortinei,ramand tinuit in sala….
erata:”…..ramanand tintuit,in sala”