[…] Si e firesc sa ma intreb: ce ma intereseaza pe mine zeii antici in acest sfarsit de iarna de la care nu cer si nu astept decat bucuria de a ma uita linistit la soarele de-afara si gandul ca diseara ma voi culca la fel de calm apropiindu-ma de moarte cu inca o noapte? Poate ca sub mastile lor dresacralizate gandesc mai limpede si voi avea curajul de a nu-mi alunga gandurile ce nu-mi convin. Caci a gandi e, fara indoiala, o chestiune de demnitate si de curaj, dar e si singurul mod de a ne revolta impotriva mortii. In fond, nu ma intereseaza atat zeii grecilor, cat ce voi gasi sub mastile lor. Vreau sa-mi pun singur intrbarea sfinxului si sa incerc un raspuns.[…] - Mituri subiective (Sfinxul)

Eu am trait intotdeauna cu impresia ca zeii ne invidiaza. Ca ne urasc pentru ca avem doar o viata si ca ne-o traim la maxim. Ne port pica ori de cate ori ne bucuram pentru chestii marunte cum ar fii un rasarit de soare sau primul fulg de nea. Probabil de-asta, cred eu, zeii grecilor au fost infatisati mai umani decat restu. Ei simteau dragostea, gelozia si ura la fel ca oamenii de rand.

Mereu m-am intrebat daca as supravietui nemuririi. Daca as putea sa traiesc miliarde de vieti omenesti una dupa alta fara sa simt resentimente sau daca as innebuni de dorul mortii. Si din perspectiva asta ii inteleg pe zei si le inteleg razbunarile pe oamenii care i-au provocat si s-au dovedit mai buni, mai isteti decat creatorii lor.

Paler a fost unul dintre acestia. El a tinut piept zeitatilor si si-a infrant moartea cu fiecare rand scris. Iar zeii s-au razbunat.
Dar tot ei au pierdut, si pierd in continuare in fata nemuririi lui Paler.

Filed under: comentarii si citate