Cei care-am fost la Troia

V.

“Suntem obositi

si nu ne mai separa de zei decat moartea.

Am vazut cum se goleste clepsidra

si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,

nu numai cei care au coborat sa le umple, si poate asa trebuie,

altfel mormintele ar cuceri toata lumea.

Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.

Si poate chiar mai mult. Am descoperit in noi insine

lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l stie un om.

Aceasta dragoste,

aceasta lumina si vantul care nu ne cruta,

care ne obliga sa ne-aducem totul aminte…”

Aceasta dragoste care nu ne cruta si care ne spune c-am fost naivi cand am urcat pe corabii. Clepsidra isi vede de treaba ei in timp ce marea fierbe ca sangele nostru. Ca si pasarile albe zburand intre noi si greselile noastre.

Filed under: poezii