În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, simţi în nări mirosuri ameţitoare, eşti fericit şi nu ştii pentru ce. Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase. Şi e obscenă, oare, o femeie îmbrăcată sumar care stă întinsă pe o mirişte aurie, cu capul culcat pe podul palmelor şi cu ochii la cer, după ce a făcut dragoste? Aşa poţi pricepe mai bine decât din o mie de cărţi de ce zeii grecilor se plictiseau în Olimp.

Acum, toate acestea ţin de trecut. Mă simt ca o piatră pe care nu mai încolţeşte nimic şi mă gândesc la mare ca la un vis, trăit într-o altă viaţă. Nu voi mai cunoaşte niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă nişte banali ciulini înfloriţi pe faleză, printre pietre de o strălucire cenuşie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala şi face din vremea când rămâneam la Costineşti până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcându-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiaţii, o amintire aproape dureroasă. Vara a încetat să-mi mai poarte noroc. Mi-a devenit ostilă.

Aerul e, acum, atât de apăsător încât, dincolo de zidul unde au încremenit, imobili, oţetarii, se află, parcă, un deşert. Până şi nopţile sunt bolnave. Nu mi-am imaginat că descriind sezonul secetos din Asybaris voi ajunge să-l suport. Am uitat de când n-a mai căzut o picătură de ploaie.

De fapt, tot ce doresc e să văd, într-o zi, această vară transformată în amintire. - Deşertul pentru totdeauna

Filed under: comentarii si citate