Fascinaţia arheologiei

„A fost, oare, Teotihuacanul capitala unui imperiu necunoscut? Şi ce s-a întâmplat cu populaţia sa?” – Caminante

Trecutul e o mână ridicată dintr-un mormânt. E coşmarul care îţi bântuie nopţile. E bufniţa din geamul casei tale. Adică e pierzania.

Prezentul e viaţa ta. E familia ta. E speranţa şi visul tău frumos. E o fată frumuşică foc. Cu o floricică la ureche. Prezentul e mândria ta. De tine depinde să devii şi tu mândria lui. E temelia viitorului tău luminos.

Acum îţi construieşti viitorul. Pui încă o cărămidă la imensa construcţie a vieţii tale.

Istoria e bună. Ajută foarte mult. Atunci când te împinge înainte. E adevărat că uneori e mai dificil. Dar dificultăţile sunt doar norii ce ascund un soare imens. Nişte raze colosale ce te poartă spre vârf. Spre vârful lumii.

2 Responses to “Fascinaţia arheologiei”

  1. Ovidiu, vrei sa spui ca prezentul meu e o fata frumusica foc? :-) Frumos articol! Bravo!

  2. Cam asa ceva, Claudiule!:) Multumesc. Dar stiam ca abia astepti sa ma critici:)).

Leave a Reply