Mai greu e să mă împac cu stările în care am impulsuri autodistructive. Nimic nu justifică aceste impulsuri în afară de laşitate. Pe unii boala, suferinţa i-au întărit. Eu de ce n-aş fi, măcar, rezonabil? Căci deprimările nu-mi fac decât rău. Tocmai de aceea nu mă mai interesează acum răul din lume, deşi secolul care se va încheia la sfârşitul acestui an a demonstrat mai mult decât oricare altul că Infernul nu e deloc o chestiune metafizică, aşa cum susţine Biblia. Aş dori să spun ceva despre răul din mine. Întrucât nici pentru golul din jur nu pot să dau vina pe ghinioane. El este opera mea. Din păcate, nimic în viaţă nu poate fi luat de la capăt. Sisif era, cu siguranţă, tânăr, în vale, înainte de a sui coasta muntelui.

O cioară moţăie, observ, pe crengile oţetarilor, departe de grupul de pe zid. S-a născut, poate, şi ea în zodia Racului. Revăd turlele celor două biserici din Lisa, ridicate spre cer ca două braţe scheletice. Curtea pustie pare ieşită din timp şi am, azi, încă mai clară, senzaţia de viaţă în care nu mai sunt “actor”, ci “spectator“. Mai lipseşte să aud “vântul din sud” făcând să scârţâie tabla de pe acoperiş. - Deşertul pentru totdeauna

Filed under: comentarii si citate