Andrei isi va inchipui ca “l-am adus” pe Don Quijote la portile Orientului dintr-o vanitate de est-europen ros de complexe, care se uita piezis spre Occident, sau dintr-un sentimentalism “netratat”. Ma crede, probabil, influentat de nationalismele care sau inflamat pe ruinele fostului “lagar socialist” si nu-i trece prin minte ca eu pot pretinde, cel mult, orgoliul de specialist in cauze pierdute. E adevarat, chiar daca in fata civilizatiei tehnice a Occidentului, noi ne simtim uneori ca niste barbari, nu mi se pare ca Occidentul e, spiritual, superior. In plus, toata nefericirea prin care a trecut aceasta parte a Europei nu se poate, ma gandesc eu, sa nu rodeasca nimic. Crestinismul s-a nascut mai putin din predicile lui Isus si mai mult din Golgota. Dar motivele care ma fac sa iau in serios “emigrarea” lui Don Quijote in Est sunt mai complicate. […]

In imediata vecinatate a casei mele, dincolo de intersectie, e un soclu gol, de marmura roscata. Statuia care se afla pe el, a primului ministru din guvernul impus de Stalin, in 1945, a fost trasa jos cu odgoanele prinse de un tractor, in timp ce un preot binecuvanta operatia. Si nu stiu cand va fi pusa alta in loc. Deocamdata, ne aflam intr-o perioada a negatiilor. Nimeni nu are rabdarea necesara pentru admiratie. Soclul serveste drept piedestal pentru ciorile din cartier care se strang zilnic sa-si faca siesta ori sa motaie pe marmura patate de excrementele lor si de afise rupte, ramase de la ultima campanie electorala. De cate ori trec pe acolo, ma uit cum asista ciorile, de pe un soclu gol, la defilarea masinilor, cu un dispret suveran pentru vanitatile omenesti. Uneori, ies in balcon, dimineata, special pentru acest spectacol. Il gasesc din ce in ce mai instructiv.

Nu cred sa existe un simbol care sa caracterizeze mai bine starea noastra de spirit, de azi. Si, probabil, nu numai a noastra. Caci intreg Estul european e presarat cu socluri goale acum. Dupa ce, cu ani in urma, a fost aruncata la gunoi statuia lui Stalin, le-a venit randul si celorlalte “divinitati” din Olimpul marxist. Dar ce vom pune pe aceste socluri pe care picotesc acum, plictisite, ciorile? Pentru moment Estul nu e convins, se pare, decat de ceea ce poate nega. Restul e privit cu neincredere. - Don Quijote in Est

Filed under: comentarii si citate