Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a acestor strigate. In trecut se faceau in pietele publice, acum se extind prin mass-media, internet.

In acest caz, poate e necesara o reconsiderare a talentului in sine, sau acceptam o lume de talentati (victimizati) pentru ca e un trend simpatic. Pretul pe care trebuie sa-l plateasca un geniu este, poate, foarte mare. Exemplele sunt numeroase, trebuie doar sa dorim cautarea catorva exemple istorice. Octavian Paler zugraveste, in fragmentul care urmeaza, pretul talentului :

“Ca sa-si implineasca destinul cu acel minimum de intransigenta interioara pe care o presupune o opera, un creator trebuie sa inainteze pe o carare ingusta intre doua campuri. Dintr-unul il cheama Viata. Din celalalt se aud cantecele de sirena ale gloriei. El, care stie pretul vietii, pentru ca altfel n-ar putea crea nimic, si care nu e indiferent nici la glorie, nu se poate aventura pana la capat pe nici unul din aceste campuri. Trebuie sa revina mereu la cararea sa, la singuratatea sa. Pretul platit pentru norocul talentului sau e ca, intr-un fel, va fi totdeauna un frustrat. Chiar daca nu e ascet, un artist are o asceza pe care nu i-o cunoaste nimeni. Viata nu-i da totul sau el nu poate lua totul de la viata pentru ca altfel ar trebui sa sacrifice o parte din creatia sa. Nici cantecele de sirena ale gloriei nu le poate asculta prea mult fara riscuri. Cel mai adesea, trebuie sa auda tacerea. Altfel spus, un artist trebuie sa se multumeasca cu mai putin decat i se ofera si sa dea mai mult decat a primit. Inghesuindu-se la banchetul conjuncturilor, ar pierde dreptul de a le judeca. “~Polemici cordiale

Filed under: comentarii si citate