„Eram pe platoul unde aztecii şi-au ales locul pentru capitala lor.” - Caminante

Care este capitala României? Bucureşti? Este recunoscută de toată lumea? Poate că da. Este iubită de toţi? Cu siguranţă nu.

Legenda spune că moldovenii s-au supărat pe Alexandru Ioan Cuza pentru că acesta a ales Bucureştiul drept capitală în 1859. În acele momente tensionate s-au căutat tot felul de soluţii. Domnitorul a explicat imposibilitatea de a conferi Iaşiului această titulatură. A vorbit atunci despre pericolul rusesc.

S-au organizat alegeri. A fost o lupta teribilă între Iaşi, Bucureşti şi, un amănunt mai puţin cunoscut, Focşani(adică oraşul aflat cam la jumătatea distanţei dintre cele două rivale).

În Vrancea e o vorbă cum că Bucureştiul a învins cu fix un vot în faţa Focşaniului! Au trecut 149 ani de atunci. Şi pe măsură ce anii trec, oamenii îşi fac tot felul de calcule:”Domnule, cum ar fi arătat oraşul nostru azi dacă am fi câştigat atunci…”.

Istoria este melancolia din viaţa noastră. Este un arici trist care nu poate înţelege voioşia unei veveriţe. Pentru că dincolo de succesul ori eşecul trecutului, viaţa are acel farmec nebunesc ce ne permite mereu să renaştem din propria noastră cenuşă.

Dincolo de adevărul mai mult sau mai puţin cosmetizat din vorbele vrâncenilor, ura dintre locuitorii aceleiaşi ţări atrage doar ploi acide. Vorbe răutăcioase precum „bucureşteni aroganţi” sau „provinciali frustraţi” nu pot atrage decât bufniţa întunericului.

Ce relevanţă are oraşul de origine asupra caracterului unui om? Eu cred că ar trebui să ne mândrim cu un oraş precum Bucureştiul. Dincolo de folclorul cu infracţionalitatea, haosul sau aglomeraţia din acest oraş, capitala României are lucruri ce nu pot fi regăsite în altă parte. Pentru mine, Bucureştiul este un loc plin de cultură. Este un peisaj în care mediul business freamătă mai frumos decât în oricare altă parte din această ţară.

Avem zone pline de istorie şi tradiţie în întreaga Românie. De ce să nu profităm de aceste lucruri? Chiar trebuie să ne irosim potenţialul acceptând să facem parte dintr-un lanţ în care bucăţile sunt strâns legate prin ură?

P.S. Nu sunt bucureştean. Ba dimpotrivă. Sunt focşănean:), am copilărit în judeţul Suceava şi am făcut facultatea la Iaşi.

Filed under: comentarii si citate