Pasiuni

” De cate ori am incercat sa lamuresc interesul meu pentru Grecia antica, n-am reusit sa gasesc o explicatie multumitoare, desi daca ma gandesc bine, aceasta pasiune mi-a influentat, considerabil perspectiva culturala, si, in parte, chiar viata. Probabil, la mijloc e un ghem atat de incalcit de cauze, unele tinand de caracterul meu, altele de intamplari, incat e imposibil sa-l descurc.” - Aventuri solitare

Crezi ca o pasiune are nevoie de motivari ?

Mi-am pus foarte rar problema de ce imi place, de ce iubesc ceva. E bine e rau, nu stiu. Mi se pare, insa, ca de fiecare data cand incercam sa intelegem rational, sa aducem argumente pro si contra, sa motivam o pasiune, aceasta incepe sa isi piarda treptat din farmecul sau. Parca lucrurile rationale nu mai sunt la fel de misterioase, le lipseste acel iz aparte al pasiunilor. Iar, in cele din urma (dupa prea multe explicatii) acea pasiune incepe sa paleasca incet, incet. Dar, uneori, e nevoie si de asta. Avem, adesea, nevoie sa ne intrebam daca mai punem atat de multa daruire in ceea ce facem, daca actiunile noastre ne mai aduc aceasi satisfactie sau am devenit doar niste pioni ai rutinei.

Exista lucruri pe care am dori sa le facem, dar ele presupun in acelasi timp renuntarea la altele. Insa, frica noastra de schimbare ne face, adesea, sa incepem a cauta zeci de motive si argumente pentru a continua vechile pasiuni sau defapt pentru a deveni o simpla piesa a unui mecanism invechit. E adevarat, e mult mai simplu sa nu faci nimic, sa nu schimbi nimic, sa te complaci in rutina, dar unde te conduce asta? Adesea e nevoie sa realizam ca lucrurile din jurul nostru se schimba, ca noi insine ne schimbam si nu putem face la infinit aceleasi lucruri zi de zi cu speranta ca o data ceva se va schimba, dar fara ca noi sa miscam macar un deget in directia telurilor noastre. Fiecare din noi are talente si pasiuni, insa ele au nevoie sa fie sustinute, cultivate, ingrijite. Nu se dezvolta fara efort si nici nu aduc rezultate fara munca.

Cu totii avem zeci de vise, sperante, expectante de la viata. Dar sa nu uitam ca trebuie sa actionam, nu e de ajuns sa visam la telurile noastre, trebuie sa ne si indreptam spre ele, nu e suficent sa ne gandim cat de mult ne place nu anumit lucru ci trebuie sa avem curajul de a-l obtine, nu e deajuns sa ne gandim cat de interesante sunt pasiunile noastre (pana cand ele dispar) ci trebuie sa invatam sa le cultivam.

4 Responses to “Pasiuni”

  1. Cu cativa ani in urma eram obsedat de filmul The Matrix (de fapt de intreaga trilogie). Cand a venit vremea sa-mi scriu teza de masterat am decis ca trebuie neaparat sa scriu despre The Matrix. Si am scris si am rescris si am rescris din nou (in total trei rescrieri) pana ce, intr-un final dramatic, am ajuns cu teza in fata comisiei si mi-am luat masterul cu brio. Dar, munca depusa in rescrierea tezei a redus filmul The Matrix doar un film preferat.

    Obsesiile trebuiesc exploatate la maxim, dupa care cel mai benefic lucru este sa mergem innainte!

  2. Mi-a placut mult articolul tau; mi-a placut si comentul lui Mihnea :)

  3. Mihnea, ai foarte multa dreptate, trebuie sa ne exploatam pasiunile sau “obsesiile” pentru nu anumit domeniu, dar sa nu ramane agatati de cenusa lor, sa stim sa mergem mai departe, sa gasim alte obsesii, alte pasiuni atunci cand cele vechi s-au epuizat.

    Multumes, Gabi! :)

  4. daca te pasioneaza o floare, ce faci? o rupi, o pui in vaza, in cateva zile se ofileste.iti place un roman.faci rost de carte, o citesti o data, de doua ori de n ori si apoi?eu cred ca unica obsesie e aceea a posesiei. vrei numaidecat sa obtii obiectul pasiunii tale.si nu cred ca asta e unica posibilitate de a ne exploata pasiunile.fara sa le sfasiem, am putea chiar sa le hranim si am putea sa le dam la toate o personalitate si sa ne intrebam oare ele ce asteapta de la noi?

Leave a Reply