Ideea lui Oscar Wilde că orice om se naşte rege şi moare în exil îmi pare, la un prim nivel, o duioasă ironie. Căci “regatul” meu era plin de praf sau de noroi, în funcţie de starea vremii, şi era locuit de “regi” care umblau, vara, cu picioarele goale. […] În înţelesurile ei adânci, “regalitatea” copilăriei e, însă, de o riguroasă exactitate şi în cazul meu.[…] Dar orice “paradis” ― dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e “perfectibil”, fiindcă în paradis nu există nici progres, nici “mai bine”, acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie. - Deşertul pentru totdeauna

Filed under: comentarii si citate