“Am încercat fără să reuşesc să împac în mine doua eu-ri diferite. Unul, raţional, altul, afectiv. Cei doi sunt ca fraţii siamezi. Nu se pot despărţi , dar nici nu se pot inţelege. „Eul raţional” a tânjit, constant, să fie rezonabil. „Eul afectiv” i-a zădărnicit strădăniile. Tot ce e acum tulbure în urma mea i se datorează lui. Pentru că nici o data n-a ştiut ce vroia, de fapt, şi nici o data nu s-a mulţumit cu ce a reuşit să obţină. Dar tot lui îi datorez  şi ceea ce n-a fost cenuşiu , tern, în viaţa mea.” - Autoportret într-o oglindă spartă

Fiecare dintre noi e o combinatie de raţiuni şi sentimente … deciziile noastre sunt un război al ideiilor şi emoţiilor.

Adeseori, tindem să luăm decizii raţionale, să ne orientăm viaţa dupa principii şi reguli, după canoane şi tipare … încercând să analizăm de nenumărate ori şi în nenumărate feluri situaţia , să facem calcule şi să estimăm riscurile în favoarea beneficiilor.

Dar, în această căutare de soluţii “profitabile”, uitam să ne urmăm inima … uităm să ne ascultăm sufletul… tindem să credem că şi sentimentele pot fi sintetizate, clasificate şi etichetate. Dar oare nu acţiunile şi deciziile ce pornesc din adâncul sufletului nostru sunt cele care dau un sens vieţii noastre?

Daca uneori iubirea ne dă pentru o clipă speranţa că putem trăii inafara “minţii”… cunoaşterea ne îndepărtează oare de propriul suflet, de înţelegere şi compasiune? sau dimpotrivă ne face să ne dorim să cunoaştem lumea prin iubire?

Filed under: comentarii si citate