S-au scurs trei ani de cand Octavian Paler ne priveste de la inaltimea stelelor. In acest timp cei care l-am indragit i-am simtit intens lipsa. Vocea Maestrului este prezenta in inimile noastre si nu cred ca o vom uita repede, iar daca vom avea momente de scapare vom recurge la un material video. Cred ca in acesti ani o intreaga Romanie i-a simtit lipsa deoarece Octavian Paler era vocea, de mare greutate, conclusiva si critica a neamului romanesc. Un roman care nu trebuie pus in liste cu “mari romani”, dupa cum erau in trecut diferite campanii mediatice, pentru ca el este un mare roman contemporan, un idealist care visa o Romanie cum nu a mai fost. ”Mai cred într-o Românie personală – a mea – care nu ştiu dacă a existat vreodată şi nu ştiu dacă va exista cândva, în viitor. ”

“Imi dau seama, din felul cum ma proviti, cat de convinsi sunteti ca puterea, si a cerului si a pamantului, e intrega in mainile voastre. Si nu ma feresc sa recunosc ca, intr-adevar, puteti face multe impotriva mea. Ma puteti palmui, ma puteti sili sa stau in genunchi, ma puteti arunca in lanturi in cea mai rea inchisoare, ma puteti scuipa, ma puteti purta intr-o colivie pe strazi, ma puteti excomunica, ma puteti ameninta cu flacarile iadului, ma puteti acoperi de batjocuri si de blesteme, ma puteti azvarli printre leprosi, ma puteti intimida, ma puteti tortura, ma puteti ucide sau ma puteti izgoni. Da, puteti face toate acestea. Nu va pot impiedica.

Dar nu ma puteti sili totusi sa fac cateva lucruri si eu stiu prin urmare ca nu sunteti atotputernici. Nu ma puteti sili, de pilda, sa nu regret ca s-a intamplat sa traiesc pe acelasi pamant cu voi. Nu ma puteti obliga sa nu ma gandesc ca voi, care invocati mantuirea omului, l-ati injosit mai rau decat au facut-o altii. Pentru ca omorati in numele unor dogme, manjind astfel si ideile nu numai mainile voastre. Ba, mai mult, l-ati amestecat si pe Dumnezeu in crimele voastre.

Oricand doriti ma puteti obliga sa tac si oricand doriti ma puteti face sa strig de durere. Dealtfel, mint toti cei care spun ca in beciurile voastre nu s-au infricosat, iar pentru cine ajunge inaintea tribunalului vostru speranta nu mai inseamna aproape nimic. Dar voi nu stiti ceva, ca tocmai in disperare eu gasesc forta de care am nevoie. Credeti, sunt sigur, ca la mijlocul disperarii mele ma voi opri, voi ingenunchea si va voi cere iertare. Ca, pe urma, lumea va vorbi despre marinimia voastra. Numai ca eu nu vreau sa ma opresc si voi nu ma puteti impiedica sa inaintez in disperarea mea.

Si, mai ales, nu ma puteti constrange sa ma folosesc de clementa voastra daca v-ar trece prin minte sa va aratati indulgenti. Viata mea, dupa ce-as abjura, v-ar ajuta sa pareti marinimosi si sa va confirmati dogmele. In schimb, prin moartea mea va refuz acesta sansa. Nu-mi e indiferent daca mor sau traiesc, dar nu vreau sa va dau posibilitatea sa va auriti minciuna cu umilinta si cu pocainta mea.

Si din moment ce iau o hotarare pe care voi nu puteti s-o impiedicati, ce valoare mai are atatputernicia de care pareti atat de siguri ? Eu, victima voastra, sunt, macar in clipa acesta, mai puternic decat voi. Ma ridic deasupra voastra si chiar in disperarea mea imi gasesc libertatea.

Asa ca, sumbri de neputinta, cutremurati-va in jilturile voastre. Eu sunt cel care decide in ultima instanta aici ! Si va condamn sa nu sacapti niciodata de urmarile verdictului meu !

Acum, aprindeti focul !“~Polemici cordiale

Filed under: comentarii si citate