[…] Am priceput atunci ca mintea si sufletul meu nu trec usor de o granita care s-ar situa, probabil, undeva intre Caucaz si Urali. Pana acolo e spatiul unde mai inteleg cate ceva, desi… ei, da, mi s-a intamplat aici sa ma intreb daca Europa exista cu adevarat. America a fost descoperita si, in linii mari, acum stiu ce e, banuiesc. O tara unde totul este posibil, cu exceptia gratuitatii eroice. Cavalerii ratacitori sfarsesc aici prin a face cheta sau se apuca de altceva. Dar Europa? A fost descoperita, oare, sau exista doar un continent botezat astfel? In ciuda faptului ca ma simt, sufleteste, european si ca astept un avion care s ama duca in Europa, nu ascund ca am momente cand ma tem ca “Europa”, ca realitate spirituala, e un vis, chiar si la Paris sau la Roma, nu numai la Bucuresti. Un vis de pe la 1600. […]

In Biblie, se zice, undeva, ca umbland prin lume ai mai multe sanse de a-l intalni pe Dumnezeu. Eu, daca nu savarsesc astfel un sacrilegiu, cred exact pe dos. Aici, am avut permanent sentimentul ca sunt un intrus. Nu ma pot converti la religia pragmatismului, sub semnul caruia traieste America, la fel cum nu ma pot apropia de budhism. Orientul te face sa te simti ca o insecta. America m-a silit sa vad in sentimantalismul meu o infirmitate. Don Quijote n-a trecut oceanul pe urmele conchistadorilor. Si, poate, chiar in restul Occidentului a murit. - Don Quijote in Est

Filed under: comentarii si citate