“Copilaria e si ea perfecta, de la inceput la sfarsit. Si mai tarziu, pe masura ce ne departam de ea , in loc sa se degradeze, o descoperim ca „varsta de aur”. Singura in care am fost fericiti fara sa ne temem ca fericirea e amenintata de ceva. Lumea de dupa copilarie e imperfecta si simte nevoia sa spere.” - Autoportret intr-o oglinda sparta

Copilaria … cate amintiri frumoase ne leaga de ea. E varsta inocentei, a pasiunilor fara consecinte, a iubirii fara prejudecati, a actiunilor fara constrangeri. E o clipa de fericire care se sfarseste fara a ne fi putut bucura pe deplin de ea.

Dar o data ce ne indepartam de ea, incepem sa o iubim din ce in ce mai mult, sa o vedem din ce in ce mai frumoasa. Ajungem sa ni se para perfecta. Si chiar asa si este. E singura varsta in care putem sa radem, sa plangem, sa ne bucuram si sa gustam fiecare clipa. Fara constrangeri, fara prejudecati si fara gandul clipei viitoare. 

Iar cand nu le mai avem pe toate astea, incepem sa speram a le regasi. Iar atunci, copilaria noastra s-a sfarsit.

Dar ne ramane mereu amintirea ei perfecta.

Filed under: comentarii si citate