“Adevarul e ca nici macar aici nu poti sa crezi pana la capat ca viata e doar o stare de tranzit; ca am aparut undeva intr-o gara si pe urma am trecut din gara in gara, din tren in tren, mergand spre nicaieri, pana ce, undeva pe un peron sau intr-un vagon, murim. Soarele care scalda tufele de otetari te contrazice. De vina esti tu si coaja in care te afli ” Viata pe un peron. 

Viata este o calatorie in care  ne cunoastem pe noi insine ca fiinte nascute din iubire si fiinte ce se intorc in iubire. Pana cand vom intelege, constientiza  si vedea limpede toate acestea, ne vom zbate prin atasamente omenesti si prin suferintele ce decurg din ele. Vom percepe lumea si viata ca niste automate si vom cunoaste doar stropi de libertate in loc de libertate autentica. Eul ne va purta trena continuu pentru a ne convinge ca suferintele sunt reale si de neinlaturat, ca iubirea este un vis si cunoasterea o aventura periculoasa. Asta pentru ca depindem prea mult de starile de spirit ale celor din jur si de deciziile lor, de strafulgerarile de dragoste sau de ura ale celor pe care-i iubim, de starea fizica a celor care ne sunt dragi, de starea de constiinta in care se afla familia, orasul, tara sau lumea intreaga. Aceste dependente ne intrerup fulgurant legatura cu fiinta noastra unica, aflata in stare de iubire. Acolo, in adancurile fiintei noastre, suntem in deplina dragoste unii pentru altii. Dar, pe masura ce coboram pe scara vibratiilor, pe masura ce gandurile si trairile noastre sunt mai puternic controlate de egocentrism, cu atat ele capata aspecte de suferinta, ura, nefericire, indepartandu-ne de fiinta noastra reala si pura. Gandirea negativa ne coboara vibrational si ne rapeste puterea de a vedea frumusetea vietii nedependenta de cortegiul conditionarilor. Atunci cand iubirea este autentica, atunci cand nu provine din culisele ego-ului, nimic dar absolut nimic nu-i sta in cale.

Filed under: comentarii si citate