Adevarata dragostea prefera soapta
“Exista un risc al vorbelor frumoase. Sa ne obisnuim cu ele si sa le repetam din rutina. In loc sa iubim, ne declaram iubirea. Iar acest risc este si mai grav cand totul decade in retorica de circumstanta. Nu cred in cei care isi vocifereaza dragostea pe toate raspantiile. Poate ma insel, dar am fost totdeauna convins ca adevarata dragoste te strange de gat, nu te impinge la triade. Ea prefera soapta si uneori chiar tacerea, iar daca e nevoita sa iasa in scena, sub reflectoare, se simte stingherita. Nu pentru ca nu i-ar placea sarbatoarea, ci pentru ca se teme sa nu para teatrala.
Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi” (Polemici cordiale)
Filed under: comentarii si citate
Astazi ma gandeam ca de Octavian paler ti se face dor.Pur si simplu faci ce faci si te intorci la el, la vorbele lui,la gabdurile lui poate pentru ca nu poate fi combatut, poate pentru faptul ca orice idee exprimata te lasa fara drept la replica.Nu pentru ca nu ti s-ar permite ci din simplul fapt ca nu mai ai nimic de spus.Si cred ca se intampla acest lucru datorita pasiunii, sufletului pe care l-a pus in fiecare cuvant.E trait intens, a trait cu sufletul si si-a exprimat constiinta.
“Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi”…
Corect! Bucuria marturisirii!
Mi-amintesc o intalnire cu Dl. Paler in amfiteatrul facultatii noastre. Cred ca era prin 1993. Un ocean de timp imi pare ca s-a scurs de atunci…
Prezenta masiva, majoritatea studenti. Se facuse o buna “propaganda” intalnirii. Dezamagirea mea, ulterior exprimata si confirmata, izvora din faptul ca cei mai multi dintre cei prezenti venisera din..curiozitate, si nu animati de dorinta de a-l vedea in carne, oase si spirit pe cel care scrisese acele minunate romane (eu adusesem cu mine Viata pe un peron pentru un autograf), ci din…curiozitate.
Biografia D-lui Paler, expusa auditoriului cu mult umor si generozitate a trezit evident, cum era de asteptat, interesul celor prezenti, a captivat, a fermecat chiar. Aplauzele nu s-au lasat prea mult asteptate.
Pentru mine era prima intalnire directa cu un scriitor autentic si am fost coplesit de prezenta, de spirit, de discurs…
Dincolo de biografie, Invitatul a adus in discutie trecutul recent si participarea acestuia la acel trecut recent, pe care abia incepusem sa il descoperim, sa il demascam, sa il relevam. Atmosfera din amfiteatru era destinsa, de admiratie, de fascinatie, putini pasi mai erau pana la un fel de..adoratie neexprimata, pana cand Dl. Paler a strecurat un imperativ, socant pentru mine: “sa nu ne judecati!”…
Initial a sunat ca o invitatie cordiala, dar imperativul asta, cand formulat impersonal cand adresat intr-o forma diluata la persoana i, m-a descumpanit.
Nu era o instanta acolo, nu era o judecare, dar eu venisem totusi si ca sa judec, sa inteleg, sa aflu. Toate astea intr-o perioada cuprinsa de efervescenta dorintei, sa nu zic de obsesia, de a afla, de a cunoaste ce s-a intamplat.
Exista intr-adevar un risc al vorbelor frumoase, mestesugite. Orfeu imblanzea monstrii cu sunetele lirei sale…ii adormea. La fel si cu vorbele frumoase.
Cand i-am cerut autograful pe cartea sa, i-am spus raspicat: “D-le Paler, orice ar fi, eu nu am sa renunt sa judec. Poate ca nu e prea mult, insa nu voi accepta imperativul acesta”….
Eram (sunt inca) un tanar de 19 ani la acea vreme.
Ar fi prea putin ca dincolo de cuvinte frumoase sa fie nimicul. Altfel, a fost suferinta si dragoste.
Sa fie marturisirea un simplu exercitiu de bucurie?
Chiar si marturisirea unei iubiri tainice, oricat de intensa si profunda ar fi aceasta?
Caracterul bucuriei este puritatea, am citit undeva.
Astfel că, bucuria mărturisirii iubirii reprezintă însăşi dovada purităţii inimii celui care iubeşte.
Iar, a mărturisi ceva ce alţii consideră a fi de nemărturisit, demonstrează curajul care îl caracterizează acum, pe cel care iubeşte în mod cert şi profund.
Anamaria, frumos spus. De cele mai multe ori traiesc acelasi sentiment pe care il descrii tu: si anume ca ideile transmise in cartile lui sunt atat de bine conturate, iar in cuvinte se regaseste atat de mult suflet, incat parca nu mai e nimic de adaugat. Mi se intampla de multe ori sa redeschid efectiv la intamplare cartile recitite, iar primele cuvinte citite sa aiba darul de a ma incarca pentru restul zilei
King_for_a_Day, o amintire frumoasa pe care iti multumim ca ne-ai impartasit-o. As spune ca te invidiez pentru ocazia de a-l vedea in “carne, oase si spirit” pe Octavian Paler. Intradevar, ar fi prea putin ca dincolo de cuvintele frumoase sa fie nimicul. Probabil ca atunci cand sunt dublate de stari si sentimente autentice, asa cum frumos spunea si Augusta, bucuria marturisirii reprezinta insasi dovada puritatii inimii celui care iubeste. Si atunci marturisirea poate ca este mai mult decat un simplu exercitiu de bucure si se apropie de ceea ce spunea Octavian Paler in Apararea lui Galilei, citand din Gide: “Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea”.
[…] Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi. (Polemici cordiale). […]
[…] totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi. (Polemici cordiale). Lasă un […]
[…] totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi.” (Polemici cordiale). Lasă un […]
Sunt atat de impresionata citindu-va comentariile ! placut impresionata ! Ma simt mica dar mandra alaturi de voi cei care-l iubiti pe Paler