“Ne confruntam cu multe probleme. Numai ca gandul imi aluneca mereu spre ceea ce Andrei Plesu numea “Zelul demascator” intr-un articol recent din “Dilema Veche”.

Am fost intrebat, zilele trecute: “Credeti in Dumnezeu?” Dupa o mica ezitare, am raspuns: “Nu ma tem de Dumnezeu. Ma tem de absenta lui Dumnezeu”.

Nu stiu, insa, ce-as putea raspunde, in deplina sinceritate, daca as fi intrebat: “In ce altceva mai credeti, azi?” Ma uit la cerul putrezit de ploi acum, dupa ce l-am vazut albit de canicula. Ma uit la dimineata care incepe cu promisiuni nelamurite, ca orice dimineata, si la otetarii de dincolo de zidul curtii mele.
Intr-adevar, in ce mai cred? Ce certitudini mai am, care-i pot interesa si pe altii?

Desi am priceput de mult ca pesimismul nu e deloc pe gustul romanilor si-ti aduce numai antipatii, trebuie sa recunosc ca ma simt ca o busola pe care nu se mai vede Nordul. Am crezut in democratie. Nu mai cred. Cel putin, in cea actuala. Am crezut in capitalism. Nu mai cred. Cel putin, in forma lui de pe malurile Dambovitei. Am crezut ca vom lua in serios libertatea. Nu mai cred. Vad ca libertatea traita urat poate fi si ea o teroare.

Mai cred doar in ceea ce ma leaga, sufleteste si prin destin, de Romania. Cu o conditie! Sa nu deschid televizorul si sa nu ies pe poarta! Altminteri, sunt obligat sa nu mai zic “noi”. E mai onest sa zic “eu”.

Dar nu despre asta as fi vrut sa scriu azi, ci despre al treilea razboi mondial. Oficial, nimeni nu recunoaste ca lumea se afla din nou in razboi. El produce, totusi, victime si efecte devastatoare. Ba, chiar masacre. Si cum se va termina, oare, acest razboi atipic, fara transee si cu inamici invizibili, care te pot ucide oriunde? Administratia Bush face, vad, tot ce depinde de ea pentru a da terorismului mondial pretexte pentru ura impotriva Americii, iar liderii europeni se feresc sa puna valorile crestinismului la temelia noii Europe, in vreme ce extremismul islamic se lauda ca actele de terorism sunt parte a unui “razboi sfant”. Pe zi ce trece, e tot mai evident ca telul teroristilor nu e sa cucereasca Washingtonul sau Londra, cum au cucerit aliatii Berlinul in cel de-al doilea razboi mondial. Telul lor e sa oblige democratiile sa-si abandoneze, una dupa alta, valorile traditionale, restrangand tot mai mult libertatea si drepturile omului, pentru a da mai multa putere politiei. Si, deja, o buna parte din acest tel a fost atins!” (…)

Articol publicat in Cotidianul, 14 august 2006

Filed under: articole