“Intrebat, la un moment dat, “ce credeti despre criza actuala?”, Fellini a ridicat din umeri: “Care criza? Noi suntem in criza de la caderea Imperiului roman”. Noi de cand om fi in criza, oare?

Ma surprinde o intrebare la care nu m-am gandit niciodata. Se fac asigurari impotriva furturilor, impotriva incendiilor si a altor calamitati. De ce nu se fac asigurari si impotriva istoriei?

(…)

Noi de cand om fi in criza? Multi isi inchipuie ca, inainte de razboi, confruntarile de idei erau posibile la noi fara a degenera. Si se invoca deseori simpozioanele de la “Criterion”, unde comunistii (prin Lucretiu Patrascanu) puteau sta la aceeasi masa cu legionarii. Si nu lua foc sala, se zice. Cine vrea sa afle cum au stat, de fapt, lucrurile, nu trebuie insa decat sa rasfoiasca paginile de la sfarsitul anului 1932 din jurnalul lui Petru Comarnescu, “baiatul bun” (care incerca sa-i impace pe toti), cum il socoteau unii, “bacilul cultural”, ziceau altii; paginile care descriu simpozioanele de la “Criterion”, date ca exemplu de toleranta. Simpozionul despre Freud a fost, initial, interzis de politie. I s-a dat aprobare numai dupa ce publicul plecase. La simpozionul despre Charlie Chaplin, studentii cuzisti au vociferat ca “idolul” ales pentru acea seara (seria de simpozioane fusese botezata “Idolii”) era evreu. La simpozionul consacrat lui Andre Gide s-au produs mari tulburari. Ziarul lui Nichifor Crainic, “Calendarul”, asmutise publicul, facand calamburul “Gide-jidan”. Simpozionul incepuse cand s-a anuntat ca grupuri zgomotoase vor veni sa sparga adunarea. Au fost incuiate usile si nu s-a cedat presiunilor decat dupa ce capeteniile grupurilor turbulente au promis ca vor fi respectate ordinea si linistea. A urmat un mare scandal.

Serban Cioculescu, care vorbea, a fost apostrofat, de asemenea Mihai Ralea, aflat la aceeasi masa, iar Comarnescu s-a ales cu o palma. La urmatoarele simpozioane, n-au mai venit, scrie Comarnescu, decat “oameni curajosi”.

Dupa Craciunul anului 1932, “Criterion”, care voise sa demonstreze ca “stanga” si “dreapta” isi pot confrunta ideile in mod civilizat, n-a mai putut activa in public. Si chiar in sanul asociatiei s-a produs o ruptura. Generatia acelor ani s-a impartit in “doua tabere net opuse si in crancena lupta”.”

Articol publicat in Cotidianul, 08 septembrie 2005

Filed under: articole