De ce ne urati, domnilor? (I)
“O nedumerire pe care o fac publica, sperand, de fapt, ca ma insel, ca bat campii.
Am aflat, recent, de la d-l vicepremier Marko Bela ca parintii mei ar fi navalit cu oile, intr-o noapte a istoriei, pe pasunile unde isi pasteau turmele parintii domniei sale. Eu stiam povestea altfel: ca parintii d-lui Marko Bela au venit cu caii, intr-o noapte a istoriei, pe pasunile unde isi pasteau oile parintii mei. Dar nu fabula m-a deranjat. Si nu ca s-o lamuresc scriu acest articol. Ceea ce m-a tulburat a fost altceva.
Am simtit in vorbele d-lui Marko Bela o ura etnica pe care eram obisnuit s-o intalnesc doar la pastorul Tkes.
Asta ma obliga sa fac niste precizari.
1. In principiu, consider ura un sentiment stupid. Ce sens poate avea ura pe un bulgare de noroi stralucitor care se invarte in spatiu? Cu atat mai stupid mi se pare sa urasti categorii: nationalitati, popoare, rase etc. E la fel cum i-ai uri pe cei cu par blond sau cu ochi caprui.
2. Nu sunt deloc fericit ca exista printre romani si canalii, lichele sau, pur si simplu, indivizi fara caracter. Pentru mine, Romania intra in randul fatalitatilor. M-am nascut roman, asa ca relatiile sufletesti cu tara mea n-au cum sa se schimbe, chiar daca ea ar fi condusa numai de demagogi si de puslamale.
3. Respect dorinta, absolut fireasca, a compatriotilor maghiari de a nu pierde nimic din identitatea pe care au mostenit-o de la parintii lor, nici limba, nici traditiile de care sunt mandri. Inteleg ca si sentimentele lor, la fel ca ale mele, tin de destin. Si nu vad de ce ele ar fi incompatibile.
4. Convingerea mea e ca patriotismul include, nu exclude. Incerc sa vad cu luciditate tot ceea ce alte popoare au mai bun, mai valoros decat noi, si-mi doresc sa ne insusim ceea ce altii au mai bun, mai valoros. (…)
5. Constat, totusi, cu tristete ca moda “politicii corecte” are niste efecte cam bizare in Romania. Produce un dispret pudic la auzul cuvantului “national”. Identitate nationala? Specific? Traditii? Mofturi! Bineinteles, mana dusa in dreptul inimii li se pare un gest frumos adeptilor “politicii corecte” daca steagul si imnul sunt americane. In schimb, riscul ca noi sa intram in Europa cu creierele spalate, ca niste amnezici care n-au avut parinti e, in optica unora, o grija de tip “nationalist”.
6. In ce ma priveste, pot sa reiau, pe cont propriu, o afirmatie a lui Camus: “Imi iubesc prea mult tara pentru a fi nationalist”. Dar nu mi se pare ca ma contrazic daca o formulez si altminteri: o iubesc prea mult pentru a ma lasa indiferent nationalismul altora. (…)”
Articol publicat in Cotidianul, 20 martie 2006
Filed under: articole
Vrind,nevrind gindul ma duce in timp, la ceea ce se intimpla in 1940 la Ip in noaptea de 14 spre 15 septembrie…Bunicii mei au fost invitati de un vecin afara cu toti copiii .In momentul in care bunicul a vrut sa se imbrace i s-a raspuns ironic,ca acolo unde merge n-are nevoie de haine…Ma intreb ce suflet avea omul acela…Noroc ,ca in momentul in care erau aliniati pentru a fi impuscati a aparut mesagerul care venea cu ordinul de a se opri masacrul…Este adevarat insa ca alti vecini maghiari,putini ce-i drept si-au avertizat pe soptite vecinul de ceea ce urma sa se intimple sfatuindu-l sa plece sau sa se ascunda,dar parca nu-ti venea sa crezi c-ar putea fi posibil asa ceva…
“Ei au murit doar fiindca au fost romani…”,vorba poetului A.Paunescu in poezia :”Si de-as tacea”…
La Paris sunt magrebieni, indeosebi algerieni, ( cinci milioane de algerieni din cincisprezece, cat are Parisul cu tot cu suburbii); la Londra sunt indienii vechii colonii britanice,; in Toronto si SUA sunt chinezi, orasele intregi; In Ierusalim sunt crestini, musulmani, evrei; in Transilvania sunt romani si maghiari sau maghiari si romani (cum vrei sa interpretezi istoria); in Constanta sunt turci si romani, in Dobrogea sunt romani si lipoveni; in Republica Moldova sunt romani si rusi( sau rusi si romani?); ce va fi in Estonia, Letonia si Lituania? dar in Siberia?
Unde ajungem?Eu il admir pe primarul Sibiului deoarece el, impreuna cu sibienii lui, a invatat ce inseamna toleranta. Cat avem timp sa admiram minunile acestui pamant ?-In jur de optzeci de ani cei mai norocosi dintre noi. Cand sa mai ai timp sa urasti cand n-ai suficient timp sa iubesti si sa admiri aceasta minunata lume daruita de Dumnezeu fiecaruia din noi , iar noi, derutatii ( ca sa nu folosesc alt cuvant), pierdem vremea in a distruge tot ce ne inconjoara? Hai sa devenim, cum spunea Alex ,diletant ( cred) un paler: “sa punem barna peste barna , apoi acoperis…” si sa construim o casa. Minunat sens pentru substantivul comun : paler!
Mie mi se pare cel putin straniu ca dupa atata timp de existenta a umanitatii inca mai sunt persoane (care au si pretentii intelectuale) care nu realizeaza ca lupta surda pe niste teritorii este mai absurda decat orice altceva.V-ati gandit cate miliarde de suflete sunt ingropate in pamant?E al cuiva acest pamant sau pur si simplu el e singurul care ramane semet si indiferent in fata ineptiilor omenesti?cine stapaneste pe cine?Noi pe el?Nu prea cred.Pamantul nu e al nimanui si al tuturor.Cred ca daca s-ar fi inteles acest lucru multe razboaie si nenorociri ar fi fost doar la nivel de cuvant sau poate nici nu ar fi fost astfel de cuvinte inventate
Tare mă tem că omenirea se află într-o spirală… dar nu în sensul urcării, ci al coborîrii. Presupun că omul vrea cu încăpăţânare să ajungă în “cel mai jos punct al existenţei umane” pentru a se ridica către cel mai înalt punct al ei. În orice caz, e greu de urmărit.
Numai bine.