Am fost la el la cimitir…Vroiam sa vad unde este inmormantat, sa duc o floare, sa plang…Am luat-o agale, pe jos, pe Calea Grivitei…
Ajungand acolo am intrebat unde este mormantul lui Octavian Paler. Cineeee? Nu stiu don’soara! Costicaaa! Iauzi ce intreba fata, de unu Paler…Aaa da…La ala care au venit si aia de la Antena 1!
Mi s-a zis sa caut un cavou cu marmura rosie…M-am plimbat ceva timp pe aleile din cimitir fara sa mai intreb pe nimeni nimic…Cand am ajuns m-am asezat pe o piatra, am lasat floarea printre multele buchete care erau acolo, fara sa observ ca nu eram singura…Nu am stat un minut si aud din spatele meu o voce de femeie…Erau trei persoane care vopseau un gard si o cruce…Ia uite! Octavian Paler…Asta nu e ala care a scris carti? Domnita a fost profesoru’ dumitale? Am raspuns da, desi nu l-am cunoscut niciodata, m-am ridicat si am plecat…
La intoarcere am simtit ca nu mai pot merge pe jos…Am luat autobuzul si am plans pana acasa…
Traiam cu impresia ca lumea il cunoaste, il apreciaza, constientizeaza enorma contributie pe care a adus-o culturii romane…O sa-mi spuneti poate, sa nu ma raportez la cele cateva cazuri pe care le-am intalnit…Si poate o sa aveti dreptate…
Dar totusi…Cred ca realitatea asta era cea care il intrista atat de mult…Deziluzia unei lumi cu oameni care nu mai iubesc, care nu mai vad nimic in afara unor interese strict personale…Oameni care nu mai simt nimic pana la urma…
superb…si nu mai am cuvinte
Am fost la el la cimitir…Vroiam sa vad unde este inmormantat, sa duc o floare, sa plang…Am luat-o agale, pe jos, pe Calea Grivitei…
Ajungand acolo am intrebat unde este mormantul lui Octavian Paler. Cineeee? Nu stiu don’soara! Costicaaa! Iauzi ce intreba fata, de unu Paler…Aaa da…La ala care au venit si aia de la Antena 1!
Mi s-a zis sa caut un cavou cu marmura rosie…M-am plimbat ceva timp pe aleile din cimitir fara sa mai intreb pe nimeni nimic…Cand am ajuns m-am asezat pe o piatra, am lasat floarea printre multele buchete care erau acolo, fara sa observ ca nu eram singura…Nu am stat un minut si aud din spatele meu o voce de femeie…Erau trei persoane care vopseau un gard si o cruce…Ia uite! Octavian Paler…Asta nu e ala care a scris carti? Domnita a fost profesoru’ dumitale? Am raspuns da, desi nu l-am cunoscut niciodata, m-am ridicat si am plecat…
La intoarcere am simtit ca nu mai pot merge pe jos…Am luat autobuzul si am plans pana acasa…
Traiam cu impresia ca lumea il cunoaste, il apreciaza, constientizeaza enorma contributie pe care a adus-o culturii romane…O sa-mi spuneti poate, sa nu ma raportez la cele cateva cazuri pe care le-am intalnit…Si poate o sa aveti dreptate…
Dar totusi…Cred ca realitatea asta era cea care il intrista atat de mult…Deziluzia unei lumi cu oameni care nu mai iubesc, care nu mai vad nimic in afara unor interese strict personale…Oameni care nu mai simt nimic pana la urma…
nu stiu ce sa iti spun mai mult decat ca aici el e viu si aici toti stim cine a fost si cine este in continuare Octavian Paler. multumesc de comment