În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele fiinţei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam vârstă, nu mai aveam amintiri. Trăiam, cu întregile mele resurse, într-un prezent, parcă, fără sfârşit. Acum, mă bate gândul că unicul timp real este trecutul. Viitorul nu există, iar prezentul, în chiar clipa în care vrei să te agăţi de el, se preface în trecut. Ca valurile care spală nisipul… -Aventuri solitare

Filed under: comentarii si citate