„Dacă paradisul omului din Teotihuacan arăta astfel, înseamnă că viaţa lui arăta exact invers. Apa lipsea, probabil, cronic, cerul era uscat, pământul pârjolit şi imnurile care invocau ploaia ardeau buzele.” – Caminante

Grâul auriu nu e o poveste despre noroc. Vremea bună nu apare la întâmplare. Ploaia e cadoul celor care îşi asumă riscuri. Celor care iau decizii. Rezultatele sunt rodul unei viziuni. Reprezinta rasplata celor curajosi.

Asa e viaţa noastra. E o tablă de şah. E o iarbă verde ce creşte nebăgată în seamă. O călcăm, râdem de ea, dar în final ne pare rău de ceea ce am făcut. Am vrea să dăm timpul înapoi. Să ne purtăm altfel.

Putem schimba ceva. Chiar din aceasta clipă. Nu e obligatoriu ca de fiecare dată ursul să fie păcălit de vulpe. Fabula se poate rescrie. Ne putem face apa mai curată. Ne putem lăsa pădurile mai dese.

Şi viaţa mai puţin agitată.

Filed under: comentarii si citate