Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar cîteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică, iar sîngele ameninţă să ţîşnească prin toţi porii. Moartea nu-i vine din afară, ci dinlăuntru. Golul din jur nu e vinovat decît că a rupt echilibrul. De fapt, asta făceam noi, ne amăgeam conştient ca să umplem cu ceva golul din jur şi să ne apărăm împotriva noastră.

Nici înainte de a deveni pentru ceilalţi un om ciudat nu rîdeam de asemenea lucruri. Ştiam că irealitatea nu se opune totdeauna realităţii. Dimpotrivă, sînt situaţii cînd te ajută s-o suporţi. În gară am învăţat altceva, ce înseamnă să născoceşti din teamă o irealitate, să te îmbraci în ea, ajungînd astfel la o realitate dublă în care te mişti cu grijă ca nu cumva dintr-o neatenţie să strici totul, devenind ridicol în propriii tăi ochi şi, mai ales, fără apărare. Mai contează că această irealitate e naivă? Nu credeţi oare că sînt şi minciuni care te ajută să trăieşti? - Viaţa pe un peron

Filed under: comentarii si citate