“In fata amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a intamplat nu mai sta in puterea lor si nici a destinului. Dar eu fac parte dintre cei ce simt nevoi sa revina asupra unori lucruri din viata lor, chiar daca nimic nu poate fi schimbat. ” - Apararea lui Galilei

Timpul isi asterne nemilos cenusa peste momentele de extaz ale vietii, peste suferintele acesteia … peste vietile noastre, peste actiunile noastre. Iar, fiecare clipa o data apusa va ramane mereu aceasi, doar o privire blanda asupara trecutului o poate indulci, asa cum tristetile prezente pot sa amplifice durerea ei.

Ne place sa ne amintim clipele de glorie, ne doare amintirea clipelor triste , ne surprinde amintirea unor momente aparent banale … ne gandim ca toate astea ne-au facut o data sa radem, sa plangem, sa ne bucuram, sa deznadajduim sau sa speram. Unele si-au lasat amprenta constient asupra sufeltului si mintii noastre, altele ne-au modelat fara sa ne dam seama, dar oricat am reveni asupara lor, ele vor ramne mereu doar “un trecut”, iar in fata lor vom fi fara raspuns, fara aparare.

Amintirea unui zambet, amintirea unei lacrimi, amintirea stropilor de ploaie, amintirea ta … sa fie asta tot ce ramne ? Octavian Paler spunea : “ Se pare ca acesta e singurul destin : ceea ce tinem minte. “ - Apararea lui Galilei

Filed under: comentarii si citate