Indoieli si certitudini
“Priveste deci, fara pretentia de a pricepe totul. Enigma se dezvaluie numai atat cat vrea ea. Exista lucruri pe care le vei intelege mai bine din amanunte si din taceri, decat din vorbe. Asa cum exista ganditori care pot fi intelesi mai bine din indoielile lor, decat din certitudinile lor.” - Caminante
Dorim sa cunoastem totul pana la ultimul detaliu, sa clasificam informatiile si sa le incadram in canoane. Ni se pare ca astfel lucrurile sunt mai usor de inteles. Dar oare de aceasta ordine rationala avem, de fapt, nevoie ??
Uneori,da. Avem nevoie de lucruri clare, de incadrari precise si canoane clasice. Doar ca, adeseori, in dorinta noastra de a cunoaste si incadra, distrugem “partea sensibila”, misterul lucrurilor, enigma din spatele unui zambet, trairile din spatele unei vorbe.
Daca am avea curajul sa lasam lucrurile sa se dezvaluie incet, daca am avea puterea sa pastram clipa de mister, daca am avea nebunia sa ne urmam iluziile fara sa avem nevoie de certiudini, daca am sti sa lasam o persoana sa apara incet, daca am privi mai mult inainte de a califica ceva sau pe cineva drept alb sau negru, daca nu am fi adesea “brutali” in dorinta de a afla sentimentele celor de langa noi, daca am da dovada de mai multa emaptie, daca am avea mai multa rabdare i-am cunoaste mai bine pe cei de langa noi si am privi lumea altfel … dar pentru toate astea, am avea nevoie, poate, de mai mult timp , de o viata eterna si nu de o clipa ratacita in univers. Si, totusi, cum ar fi ??
Filed under: comentarii si citate
Cateodata avem nevoie de ordinea rationala, cateodata nu.Canonizarea este de preferat in majoritatea cazurilor.Ce se pierde din vedere, de multe ori, cum spunea Marele Maestru si cum multi dintre noi numim”partea sensibila.” Rigiditatea continutului canonului se intrepatrunde cu genialitatea misterului lucrurilor[…] Pentru ai cunoaste pe cei de linga noi avem nevoie de mult curaj de a ne implica si de a fi buni ascultatori,de a lasa ghemul sa se rostogoleasca putin cate putin,de multa rabdare.Timpul si iubirea cea mai pretioasa comoara a universului ar fi solutia pentru a fi un bun psiholog.
Frumos spus, Paula. :)Intr-adevar, adesea ratiunea se impleteste cu misterul.
Cred ca oamenii au nevoie atat de certitudini cat si de incertitudini. Suntem fiinte duale: ne dorim siguranta dar in acelasi timp avem nevoie de nou, de mister si de schimbare. Vrem sa cunoastem insa cu cat cunoastem mai mult, cu atat rasar mai multe intrebari.
Ai foarte mare dreptate Iulia.Omul e o fiinta infinit de misterioasa care trebuie descoperita incetul sau cu Incetul.E precum misticul inefabil al unei esarfe aaruncate in vant.
Asa e Iulia, ne plac misterele dar in acelasi timp avem nevoie de certitudine si siguranta.
Frica..incertitudinea…sunt doar doua fasii ce ne impiedica sa aflam vitalul(adevarul) si inevitabilul care intr-o zi se va produce intre noi si celelalte pers…Mereu cu o doza ridica de rationalitate uitam ca in spatele unei vorbe dureroasa sta un om abolut minunat…judecam…acuzam…mintim…iar din neputinta si disperare cautam de fiecare data sa cautam vinovati,raspunsuri..intrebari noi..oameni noi…in graba ..uitam…dispretuim..in loc sa lasam timpul sa se cufunde in stele ,rabdarea in mare,iar vitalul in mister…iar misterul in noi…
Alin, Paradoxul e un concept care se regaseste la multe persoana….
Nu o sa fac altceva decat sa propun un mic citat: “Ce poate urma într-o lume fără incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu.”(Octavian Paler, Desertul…)
Am si eu o mare rugaminte pentru comunitatea de aici de pe site. Daca cineva imi poate spune si mie adresa casei unde a locuit Octavian Paler i-as fi foarte recunoscator intrucat as vrea sa merg intr-un pelerinaj pana acolo. Nu de alta dar imaginea otetarilor reluata pe parcursul scrierilor sale mi-a incitat curiozitate. Sper sa nu para un request ciudat si daca cineva ma poate ajuta chiar i-as fi foarte recunoscator. Mersi mult
The wind, din nou Octavian Paler are mare dreptate, e greu de imaginat o lume fara certitudini, la fel de greu ca una fara Dumnezeu …. dar aceasta imbinare dintre certitudini si mister da un iz aparte lumii noastre :).
Alin, intr-adevar uneori suntem mult prea rationali, privim lucrurile prea radical , insa cred ca lumea in care traim e adesea nevoie sa o facem, fie ca ne place sau nu :).