“Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers!”  Despre dragoste

Maniera este expresia involuntară sau incidentală pe care o dăm gândurilor şi sentimentelor noastre cu ajutorul privirii, tonului şi gesturilor.
Priveşte chipul celui cu care vorbeşti dacă vrei să-i cunoşti adevăratele sentimente, căci omul poate disimula mai uşor prin cuvinte decât prin expresivitate. Anumite acţiuni pot fi făcute cu intenţie, iar anumite declaraţii pot fi repetate din rutină. Modul în care facem o favoare este de multe ori mai de preţ decât favoarea însăşi. Motivaţia gestului poate izvorî dintr-o serie de motive îndoielnice: vanitate, afectare sau interes. Dar cordialitatea cu care persoana care ţi-a făcut binele te întreabă ce mai faci, sau îţi strânge mâna, nu poate lăsa loc niciunei interpretari greşite. Felul în care faci ceva, indiferent ce, marcheaza măsura şi forţa impresiilor tale lăuntrice iar asta decurge în chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obişnuite fiind amprenta care îşi  pune pecetea pe viaţa şi caracterul oricărei fapte; altfel, tot restul poate fi executat şi de un automat.
Şi care este lucrul care deosebeşte pe cel mai bun actor de cel mai puţin bun, dacă nu tocmai modul de interpretare al aceluiaşi rol ?
Cel dintâi cunoaşte perfect măsura şi forţa de acţiune a anumitor sentimente, în timp ce actorul mai puţin bun se împleticeşte în mecanismele pasiunii.

Pentru o femeie, graţia este mai importantă decât frumuseţea. Astfel întalnim uneori o puternică stăpânire de sine, o voluptate a firii izvorând din propriile senzaţii şi găsind plăcere în tot ce o înconjoară. Aceasta este mai atrăgătoare decât orice calitate şi îi rezişti mai greu decât oricărei alte atracţii. Spiritul ei este un repozitoriu al plăcerii, iar zâmbetul iţi dă senzaţia unui suflu primăvăratec.
Descrierea Laurei de către Petrarca corespunde acestui tip pe care îl găsim frecvent şi în portretele lui Titzian. Modelele acestuia trăiesc doar prin sentiment sau par a fi pictate în timp ce ascultau muzică. Exista la Luvru un portret (sau cel puţin exista) înfăţişând această expresie, aşa cum ne-o putem închipui mai bine. Privirea nu este pironita în jos, ci înălţată înainte, dincolo de această lume. Este o privire ce nu s-a stins niciodată, rămânând nealterată, ca şi sentimentul profund din care s-a nascut.
Graţia a fost definită ca o exprimarea exterioară a armoniei sufleteşti.

“Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.” Viaţa pe un peron

by Gabi

Filed under: comentarii si citate