Exista taceri si taceri
Unii tac pentru ca viseaza o elocinta mai profunda decat a cuvintelor. In schimb, altii tac pentru ca nu mai vor sa spuna nimic. Pentru ca nu mai cred in nimic. Nu mai cred in dragoste si se hotarasc sa nu-i mai pronunte numele, nu mai cred in fericire si se hotarasc sa uite de ea.
Eu cred ca tacerea e oribila. Tacerea exprima foarte multe. De la necunoastere la cunoasterea totala, de la prostie la genialitate, de la indiferenta la interes. Tacerea poate exprima adesea mai mult decat o pot face cuvintele. Ea poate indigna, enerva sau jigni o persoana. Ceea ce tacerea are in plus fata de cuvinte e superioritatea si usurinta folosirii ei.
Cine tace si face e mai inteligent, daca taceai, filosof ramaneai si tacerea e de aur sunt doar cateva zicale care aduc tacerea mai sus de cuvinte. Dar ma intreb, cum ar arata o poezie fara cuvinte in ea? Doar titlu si cateva randuri goale. Hai, imaginati-va cu mine. Pagini intregi goale. Goale dar filozofice.
La limba romana s-ar citi de pe foi albe, scriitorii ar sta in fata colilor si dupa ore si ore de gandit ar preda spre publicare teancuri de coli albe. Interesant, nu-i asa?
Pentru mine cuvantul are valoare deasupra tacerii. Tacere e neparticipare pe cand cuvantul e avantare in necunoscut. Tacerea e nimic, cuvantul e totul. Tacerea, in final, e doar pauza intre cuvinte.
Filed under: Scrisori imaginare, comentarii si citate
Asa cum scrie si in titlu, exista taceri si taceri…sigur ca putem considera tacerea si ca pauza dintre cuvinte, dar pentru mine tacerea nu a reprezentat niciodata lipsa comunicarii, ci o parte importanta a ei. Asa cum spunea Rajneesh: “Daca ai sa intelegi sensul cuvintelor, aceasta este o comunicare. Dar daca ai sa intelegi si sensul tacerilor, aceasta este o comuniune.”
ÎN FINAL
ajungi -
să îţi priveşti zâmbetul,
să mângâi oglinda…
ajungi -
să înţelegi timpul,
fără întrebări
cu blândeţe…
zbuciumul să fie,
în final,
o rotire de anotimp,
o trecere…
cuvintele să fie,
în final,
o trecere spre tăcere,
o tăcere…
10 iulie 1998
Daniela Voiculescu
Mercurul filosofal, 2007
cind taci, inseamna ca sufletul vorbeste… dar tristetea este ca vorbeste tot cu tine, nu ai cui pune intrebarile. uneori ti se impune sa taci, esti revoltat, poate chiar atunci se naste o idee geniala. dar taci, respecti dorinta celuilalt, a celorlalti. cel mai greu este cind primesti taceri nedorite, cind aveai nevoie de un cuvint, de un gind iti vin mereu doar taceri. te refugiezi in cartyi, reviste, mai bintui prin articole scrise de psihologi, ti se spune sa comunici… nu ti se spune cu cine… cei mai la-ndemina ramin peretii. tacerea ,cind avem nevoie de ea, se gaseste cineva sa ne tulbure, cind o ocolim, nu stim cum ne-am ratacit..eu pot sa tac ,dar nu pot sa nu gindesc.tac din punctul de vedere al transmiterii sunetelor, dar in interior nu am tacut niciodata, acum, as tacea in fatza unui trandafir rosu, catifelat, gindurile ar umbla pe fiecare petala, iar multumirea pt frumusetea lui ar fi o lacrima dintr-un ocean de iubire.
[…] Ceea ce tacerea are in plus fata de cuvinte e superioritatea si usurinta folosirii ei. “ uite!Am mai scris despre tacere – ca raspuns posibil la intrebari bantuitoare. Se pare ca abordez in […]
Tăcerea iubirii
de forever2008
Tăcerea iubirii este ca un mormânt,
Ce tainic ascunde dulce-legământ,
Cuvinte tandre adânc mi-s ingropate,
Să fie celălalt capăt al vorbei departe?
Şi-un capăt al vorbei ascunde mister,
Ce-n suflet veşnic imi va fi vis de eter,
Şi plecăciuni fac pentru cuvântul-feerie,
Chiar de-i inchipuire sau dulce-amăgire.
Şi-mi inmoi penita in apa pur-sfintită,
Să-mi fie capătul vorbei neprihănită,
Din cuvinte să nu se reverse venin,
Imprăştiindu-se-n-zări amarul-pelin
[…] Sursa: Iluminatii din IvandaUnii tac pentru ca viseaza o elocinta mai profunda decat a cuvintelor. In schimb, altii tac pentru ca nu mai vor sa spuna nimic. Pentru ca nu mai cred in nimic. Nu mai cred in dragoste si se hotarasc sa nu-i mai pronunte numele, nu mai cred in fericire si se hotarasc sa uite de ea. >>>Restu pe OctavianPaler.ro […]