„Cum ar spune Moisil, drumul cel mai scurt nu e cel care ti se pare. Uneori, trebuie sa faci mari ocoluri pentru a ajunge la tine insuti. Dar cand ai facut acest drum, poti in sfarsit sa te privesti in fata obosit si ingandurat. De ce a trebuit sa te cauti atat de mult?” Polemici cordiale.

Eu cred ca un mare spirit nu trebuie sa devina prizonierul unui grup de fideli, chiar daca grupul este menit sa rodeasca fara tine, dar cu ideile tale.

Sa pui ordine in lucruri. Sa desparti nepotrivitul de nepotrivit si sa pui potrivitul langa potrivit. Sa faci sinteze apropiind oamenii intre ei, casatorindu-i intre ei si cu lucrurile.

Iata ca, marele scriitor nu tine neaparat sa reuseasca. El tine sa ne invete.

Vrem ca binele sa fie o forma a frumosului si sa intalnim pe drum adevarul. Tanjim dupa aceasta intalnire, implinire.

Noi nu cautam adevarul pentru ca nu credem in existenta lui. Noi cautam  adevarurile noastre. Dar, cunoasterea are nevoie si de exercitiul incertitudinii, fiindca altfel se transforma in stagnare.

Orgoliul este un pacat iar bunul simt, de multe ori, o piedica in calea cunoasterii.

Am observat cu totii cum omul simplu stie mai multe decat „profesorul de filosofie”; el stie ca nu trebuie sa dai sfaturi celui care n-are chef sa le asculte.

Singura scoala creatoare de cultura este aceea in care profesorul insusi trece examenele; cu dragoste, asa cum a facut-o Octavian Paler.

Cred in scoala in care vor veni tineri curiosi nu sa se „scoleasca” ci pentru a fi pusi in situatia de a invata singuri si de a se descoperi pe ei insisi. O scoala care sa ofere inainte de toate stari de spirit.

“Iar Moisil intelegea foarte bine ca nu toate drumurile drepte duc in acelasi loc si ca unele nu fac decat sa reduca la maximum distanta pana la infern”

Filed under: comentarii si citate