” Or, Dumnezeu e ca marea, ca vantul si ca pietrele. De ce l-as invinovati pe el pentru un rau al meu, care a existat in mine, care s-a copt in mine. Cel mult i-as putea reprosa ca m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot sa-l acuz. Surditatea destinului e desavarsita. Nu mai ramane decat eu, sa-mi pun pe masa vinovatiile, sa le disec ca pe niste animale carora le desfaci maruntaiele ca sa vezi din ce se compun” Un om norocos

Bilanturi preventive evita adesea marile tulburari survenite cand frustrarile cotidiene acumulate se pot transforma intr-o criza de identitate. Stim ca emotiile neexprimate genereaza boli si ca avem nevoie sa exprima ceea ce este viu in noi insine. In cazul unei vieti afective in care predomina dependentele fata de alte persoane, apare fenomenul de pierdere a propriei identitati in care schimbul de informatii si energie face neclara existenta constientei de sine si de celalalt. Pe de alta parte ne lasam prea usor definiti de altcineva iar atunci cand aceste perceptii distorsioneaza claritatea imaginii noastre trebuie sa intelegem ca este o problema de cunoastere si de comunicare. Sa putem propune celuilalt o dinamica relationala care sa nu fie nici alienata nici infantila in care fiecare este ascultat si respectat pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce astepti de la el sa fie. Nu e greu daca accepti diferentele si daca iti amintesti ca o persoana nu se reduce la cuvintele sale. Afirmand mai degraba decat negand, fara sentimente si resentimente autoacuzatoare, impreuna cu o gandire in termeni responsabili de tipul ” nu sunt responsabil pentru ce mi se intampla dar sunt responsabil pentru ceea ce fac” ajungem la o comunicare buna. Nu uitati ca o comunicare buna e ca ingredientul “sarea in bucate” si nu-ti distruge intimitatea pentru ca a comunica bine nu inseamna a spune tot.

“Citisem undeva ca lumea zilei este identica pentru toti, in vreme ce lumea noptii este proprie fiecaruia. Adica nu visam la fel, chiar daca traim la fel.” Un om norocos

Filed under: comentarii si citate