Armele înţelepciunii
În jurul statuii de marmura care o reprezenta pe Atena, plutea, îmi amintesc, o linişte grea, plină de mirosurile pătrunzătoare ale frunzelor răscopate la soare. Iar în această tăcere, zeiţa ridica lancea. Descopeream prima oară că zeiţa înţelepciunii n-are mâinile goale, că grecii ne-au propus, în realitate, o înţelepciune care lupă.
Dar armele Atenei sunt, de fapt, două: lancea şi scutul. Ceea ce înseamnă că înţelepciunea depinde de cumpăna dintre curaj şi prudenţă. Ar fi destul ca unul din braţele zeiţei să şovăie şi echilibrul s-ar strica. Lancea, despărţita de scut, s-ar transforma în aripă. Scutul, nesusţinut de lance, s-ar transforma în rană. În primul caz, zeiţa s-ar dovedi imprudenta. În al doilea, ar rămâne prea singură.
Aşadar, grecilor le ajungeau un scut si o lance ca să spună totul. Mai putem înţelege azi profunzimea unui limbaj atât de simplu? - Polemici cordiale
Filed under: comentarii si citate
…zic simplu… Da Doamne romanilor belaginele inapoi, sa ne improspateze cu mangaierea intelepciunii!
…si dacii aruncau sulitele spre cer, spre Zeul Norilor si il adorau, si noi aveam stindardul nostru, si cate si multe…si, inca suntem binecuvantati caci avem Sfinxul si ne vegheaza sa nu ne ratacim, Zeul Stancilor a salasuit si a pasit prin aceste locuri…si uite ca oameni ca tine Sasha, se straduiesc prin simplitate si originalitate, intr-un mod deosebit, sa impartaseasca cu noi mangaierea intelepciunii, ne oferi o sansa, ne-o darui..felicitari
multumesc, o primavara zambitoare si ..nu zic impliniri, zic , inteleapta..pt ca tu imparti cu noi!
SIBILLA
Nu ne-au ajutat zeii, dar nici pe greci nu i-au ajutat prea mult. Ca si in cazul latinilor, gloria apartine trecutului, pezentul este departe de valorile relative ale antichitatii. Si, cu toate ca vad succesul de care se bucura trecutul cu gloria sa, nici Roma nici Atena nu se sinchisesc, par ca nu simt imboldul reinvierii gloriei trecutului. O zvacnire a avut Musolini, dar dictatura creata de el era o caricatura inhamata la carul de lupta nazist. O tempora, o mori!