Şi iluziile îmbătrânesc

Încă mai cred că modestia e o ipocrizie sau o gafă; că ea asigură bazele mediocrităţii şi îi da chiar prilejul să pară virtuoasă. În fond, cine s-a suit din modestie pe Everest? Şi, oare, modestia l-a împins pe Michelangelo să vrea să sculpteze munţii? Eu aş zice că tot ce a dat demnitate sau […]

Viitorul nu există

În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele fiinţei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam vârstă, nu mai aveam amintiri. Trăiam, cu întregile mele resurse, într-un prezent, parcă, fără sfârşit. Acum, mă bate gândul că unicul timp real este trecutul. Viitorul nu există, iar prezentul, în chiar clipa în […]

Unicul timp real este trecutul

În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele fiinţei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam vârstă, nu mai aveam amintiri. Trăiam, cu întregile mele resurse, într-un prezent, parcă, fără sfârşit. Acum, mă bate gândul că unicul timp real este trecutul. Viitorul nu există, iar prezentul, în chiar clipa în […]

Nu sunt nicăieri întreg

Pot spune, fără să exagerez, cred, că m-am născut demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Şi prea conservator pentru Bucureşti. Prea puţin suplu, ca să mă pot adapta, şi prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas şi azi ceva de ţăran sub lustrul citadin şi, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma […]

Scrisoare catre baiatul meu


Singurătate

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiti ce-nseamnă
să intri pe o uşa tăcând.
(Scrisori imaginare)