„Stai culcat in iarba, ascultand zumzetul insectelor care ciuruie delicat linistea, privesti bucatile de cer care se vad prin frunzisul unui copac, simti in nari mirosul de iarba sau de fan uscat, esti fericit si nu stii pentru ce. Nu-ti mai trebuie nimic in afara de ce esti. Totul ti se pare simplu si clar.”  Calomnii mitologice

Viata este in intregime o calatorie spre iubire. O calatorie catre a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte nascute din iubire si care se intorc in iubire.

Insa, in fiecare zi din viata noastra suntem controlati de vechile inregistrari ale Eului; depindem coplesitor de tot ce am invatat in trecut. De tot ce am crezut. De gene. De mediul inconjurator. De starile de spirit ale celor din jur. De deciziile lor. De hachitele vremii. De strafulgerarile de dragoste sau de ura ale celor pe care ii iubim. De starea fizica a celor ce ne sunt dragi. De starea de constiinta in care se afla familia, orasul, tara sau lumea intreaga.

Functionam ca un “tot”, fiind mereu in legatura unii cu altii la niveluri pe care nu ni le putem imagina. Si aceste dependente ne intrerup fulgurant legatura cu fiinta noastra “unica” aflata in deplina iubire.

Acolo, in adancurile fiintei noastre, suntem in deplina dragoste unii pentru altii si suntem “Unul”.

Dar pe masura ce coboram pe scara vibratiilor, pe masura ce gandurile si trairile noastre sunt mai puternic controlate de Ego, pe masura ce se manifesta atasamentele fata de ceea ce ne inconjoara, ne indepartam si noi de fiinta interioara reala, de care depindem intru totul de fapt.

Filed under: Uncategorized, comentarii si citate