Si la fel de adevarat e, poate, ca nici Don Juan nu stie ce vrea. Singurul lucru asupra caruia nu are nicio indoiala e ca nu se poate opri la nicio femeie. Ceva il mina mai departe. Mai exact, el stie de ce se apropie de o alta femeie, dar nu stie de ce a parasit-o pe cea dinaintea ei. In acest punct, ma indoiesc de dreptatea celor care reduc totul la dorinta; incep sa cred ca sub masca lui Don Juan nu se afla un seducator banal, ci unul care ii pune lui Dumnezeu intrebari necuviincioase si simte nevoia sa-si dea mereu exemple nu numai in privinta dragostei, ci si in privinta puterii sale de seductie. - A Cincea Iubire: Scrisoare domnului Loti

Paler in maiestria lui a reusit sa dea un nou sens celui mai faimos andaluz. In cele spuse mai sus, Don Juan paraseste categoria barbatilor “fustangii”, iar infidelitatiile sale capata inteles filozofic. Trecand de la o femeie la alta, acesta nu cauta o mai buna amanta, ci un inteles vietii.

Mai stiti, poate Don Juan e ca noi toti… Cauta dragostea adevarata, i se pare ca o gaseste, iar cand se dovedeste ca a gresit, trece mai departe. Oare nu facem si noi la fel? Diferenta e ca pe noi nu avem tupeu sa ne criticam.

De fapt eu as merge putin mai departe. Eu cred ca Don Juan nu era fericit. Iar ca aceasta cautare fara sfarsit a adevarului suprem, a dragostei pure, nu face altceva decat sa-l faca mai nefericit cu fiecare femeie sedusa. Dar se opreste aici? Renunta, desi este constient ca e o lupta gata pierduta? Nu. Dealtfel, nici noi nu o facem. Pentru ca oricat de absurd ar parea, oricat de departe ar fii, alergam dupa idealul nostru. Pana cand? Pana gasim altul, iar Don Juan, alta femeie.

Filed under: Scrisori imaginare