Va multumesc!
Eu sunt unul din aceia care, din pacate, a luat primul contact cu opera lui Octavian Paler si au invatat sa o aprecieze doar dupa ce acesta a trecut in nefiinta si intr-un fel acest prim contact chiar se leaga de acest lucru.
Moartea lui Octavian Paler s-a petrecut la o saptamana dupa un eveniment foarte dificil din viata mea personala: moartea tatalui meu la varsta de doar 55 ani. Atunci am primit de la o prietena apropiata un e-mail care circula in memoria lui Octavian Paler si continea poezia “Avem timp“. A fost poate cel mai potrivit lucru pe care l-am auzit/citit dupa moartea tatalui meu si primul care a avut darul sa miste niste lucruri ramase cumva impietrite in sufletul meu. Dupa aceea, am inceput sa il citesc de cate ori am avut ocazia, l-am indragit si pot spune ca multe din textele lui m-au ajutat sa ma cunosc mai bine, sa fiu mai sincer cu mine insumi si cu cei din jurul meu.
In noiembrie anul trecut, treceam din nou printr-o perioada dificila de lupta cu slabiciunile si demonii mei interiori. Am simitit din nou nevoia de a citii inca o data “Avem timp”. La un search pe google am ajuns pentru prima data la site-ul OctavianPaler.ro. Mi-a prins bine sa il descopar din nou pe Paler cu fiecare poezie, definitie sau traire rupta de la el din suflet si pot sa spun ca articolele citite au constituit pentru mine un remediu sufletesc in perioadele de echilibru instabil.
Acum, am placerea de a continua sa il descopar pe Paler si sa ma redescopar pe mine alaturi de cititorii acestui site. Cuvintele din cartile lui Octavian Paler au darul de a te face sa iti pui intrebari care, daca le lasi sa lucreze in tine, pot ajunge sa te transforme interior si sa te ajute sa vii in intampinarea unor “drumuri care ne cauta demult”. “Aproape fiecare propozitie scrisa ori rostita de Octavian Paler se intiparea in memorie si in constiinta, facandu-te sa gandesti si sa-ti pui intrebari”(Daniel Cristea Enache – Convorbiri cu Octavian Paler).
Am invatat ca reusim sa avem timp pentru toate, mai putin pentru lucrurile cu adevarat importante din viata noastra si sa inteleg ca, pana la urma, fericirea mea depinde, in ce mai mare parte, doar de mine; bucuria de a trai si de a fi viu intr-o lume care este frumoasa daca reusesti sa o privesti dintr-o perspectiva corecta: “Daca destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi da destinul”(Eul detestabil).
Va multumesc pentru tot ceea ce mi-ati daruit si imi daruiti in continuare, domnule Octavian Paler!
Filed under: comentarii si citate
Alex,
frumoasa marturisire.
Si eu l-am descoperit pe Octavian Paler dupa. L-am citit insa si dupa ce facusem prima excursie in Grecia, si un ghid minunat, George Berchez, ne transmisese dragostea pentru mitologia greaca, timp de 10 zile uimitoare. Doamne, cu cata bucurie am citit apoi “Mitologii subiective” ,”Calomnii mitologice”, “Caminante”, calatoriile lui in Grecia si Egipt. Sigur, Alex, lui trebuie sa-i multumim pentru fericirile noastre.
@Gabi
Multumesc frumos, Gabi.
@Magdalena
Asa e, Magdalena, avem multe pentru care trebuie sa ii fim recunoscatori. Multmesc pentru comentariu:)
Citind randurile tale mi-a venit in minte o fraza a domnului Paler “Marturisindu-ma, ma simt aparat si util”. Si a ta nu-i o marturisire simpla. Spui ca, din pacate, ai luat contact cu opera lui Paler dupa ce acesta nu a mai fost. Poate nu e chiar asa. Poate l-ai descoperit atunci cand aveai nevoie de el. Scrierile sale nu inseamna mare lucru pentru un suflet usor si nebulversat Cred ca e nevoie de o maturitate emotionala pentru a intra in profunzimea scrierilor sale, de o anumita structura interioara. Eu l-am citit prima data cu 10 ani inaintea disparitiei sale, mi-a placut mult si atunci, insa am dat o cu totul alta valoare cartilor sale dupa ce am suferit si eu o piedere, de alta natura ce-i drept. Asa cum spunea si Paler despre literatura, pot afirma si eu ca scrierile sale au facut pentru mine ceea ce nu au reusit prietenii sau psihologia. Si nici astazi nu ma satur sa-l recitesc, mai cu seama atunci cand ma simt descumpanita.
Sa tinem asadar cartile sale la indemana, uneori sunt cel mai bun refugiu! Iti doresc toate cele bune!
Rodica, multumesc pentru comentariu. Asa e, poate ca ne regasim mai mult in scrieriile lui Paler atunci cand avem mai mare nevoie: cand suferim o pierdere sau o deceptie. Probabil ca reusim sa intram in profunzimea textelor sale doar cand am trecut prin asa ceva mai intai. Si este atat de bine ca el este alaturi de noi prin cuvintele din cartile sale!
Toate cele bune si tie si te mai astept !