„Şi iată-mă, iarăşi, aruncat în starea ambiguă a tuturor plecărilor mele. Mă încearcă un disconfort confuz şi, la urma urmei, ridicol.

Căci sunt atâţia care m-ar invidia acum.” - Caminante

Timpul plecării este o inimă frântă. Este iluzoria schimbare. Este un melc ce pretinde că este mai rapid decât o broască ţestoasă. Este un glonţ orb tras asupra unei probleme reale.

Adevărata schimbare trebuie să se producă în inima şi în mintea ta. Aceasta este soluţia de substanţă. Acesta este fondul. Forma se poate schimba de mii de ori fără să aducă schimbarea dorită.

Disconfortul de care vorbeşte Octavian Paler poate fi un vector cu săgeţi în ambele sensuri. Viaţa este terenul uimitoarelor contraste. De ce îţi pare rău atunci când trebuie să pleci? Şi mai apoi, de ce regreţi când soseşte vremea întoarcerii? Când ai avut de fapt dreptate? Ai avut vreodată dreptate?

Vremea războiului şi timpul păcii trăiesc într-un mariaj perfect. Cei doi parteneri nu pot respira unul fără celălalt. Se sorb şi se dezbracă din priviri. Şi apoi, brusc, îşi întorc spatele unul altuia.

Ţi se pare ridicol? Nu înţelegi ce înseamnă asta? Se cheamă viaţă. Şi dor.

Filed under: comentarii si citate