Moliile m-au enervat multa vreme. Nu puteam sa le sufar….Am folosit, cred, toate mijloacele de exterminare cunoscute si, uneori, cand ma lasau nervii, porneam personal in urmarirea lor, inarmat cu un prosop… N-am reusit insa nici macar sa le intimidez. Si, probabil, le-am parut de-a dreptul caraghios…In cele din urma m-am recunoscut invins.

Lucrurile s-au complicat si mai tare dupa ce am ramas singur in toata casa unde locuiesc acum. Atunci, moiliile au devenit, intr-un fel complice cu melancoliile mele. De la ele am invatat ceea ce n-am reusit sa invat de la stoici, sa-mi spun, chiar daca nu credeam de ajuns in ce spuneam, ca tot ce se intampla e bine. E decis de cineva sau de ceva, de zei sau de caracterul meu, de greselile sau de pacatele mele, asa ca trebuie sa ma supun. Si, culmea, dupa ce mi-au fost profesor de filosofie, moliile mi-au devenit si profesor de estetica. - Calomnii mitologice

Filed under: comentarii si citate