„Ţinta noastră este azi un oraş cu nume complicat. Coatzacoalcos. Acolo ne aşteaptă un hotel cu aer condiţionat. Veacul nostru nu-l mai poate reciti pe Rousseau decât aşa.” – Caminante

Credinţa este atemporală. Credinţa în cultură. În civilizaţie. În măsură. Şi în respect. Este zâna ce se ridică deasupra oricărui bădăran. Este zmeul cel rău care îşi recunoaşte inferioritatea. Grosolănia nu poate rezista la infinit.

Aerul condiţionat de care avem nevoie pentru a citi o carte în zilele noastre este semnul decăderii. Este începutul mocirlei. Sunt arginţii care zi de zi ne cumpără demnitatea. Este piciorul pus pe grumazul nostru.

Ideea unei carţi nu poate fi călcată în picioare. Este eternul duşman al manelizării României. Şi al aurului de la gâtul cămătarilor.

Este simbolul invincibilităţii. Al speranţei noastre că există viaţă şi dincolo de azi sau mâine. Mereu va fi aşa. Şi asta pentru că nimeni nu poate răpune semeţia unui stejar.

Filed under: comentarii si citate