“La 6 martie 2001, Octavian Paler anunta in Cotidianul ca va fi editorialist al ziarului. Pe 7 mai 2007 trimite editorialul la redactie. Citeva ore mai tirziu, Octavian Paler nu mai era.

Parea anacronic fiindca nu voia sa fie oportunist. Intre optimistii de ocazie, avea aer de pesimist, iar printre pesimistii cu program, facea figura de optimist paradoxal. Octavian Paler nu emitea judecati in functie de corul imprejurarilor. Rumega de unul singur datele curente si, la un moment dat, scria un articol cu care contrazicea si contraria opinia comuna a analistilor. Probabil ca, din aceasta cauza, nu-i placea sa fie considerat membru al acestei tagme, ci se recomanda simplu: „scriitor“.

Credea sincer in destinul Romaniei si intelegea sa se bata pentru el, desi alesese tabara celor care „indura istoria facuta de altii“.

Era un moralist sceptic, iar aerul sau de comentator anacronic cu opinii la zi tinea de sistemul referintelor sale. Pornea de la un moralist clasic sau, adesea, de la vreun personaj din literatura antica - cel mai ades citata era Cassandra - si de la aceasta altitudine cobora in picaj asupra subiectului. Spre deosebire de colectionarii de citate, cu carnetel, avea o cultura clasica fara fisuri.

Inainte de a reciti editorialele lui Octavian Paler, m-am temut ca ele ar putea data. Poate si din cauza ca insusi autorul lor imi spunea, uneori, cu o mefienta de vechi gazetar, ca asemenea texte traiesc doar cinci minute, cit iti trebuie sa le citesti. Dar aceeasi experienta jurnalistica il facea sa admita, totodata, ca pot provoca furtuni si ca efectul lor dureaza. Stia ce greutate au comentariile sale si ca politicienii cu el isi incepeau lectura presei in ziua in care isi publica editorialul in Cotidianul. Chiar daca nu aducea informatii noi, intr-un caz sau in altul, ci pur si simplu facea ordine, moral, in subiectul zilei.

Editorialele lui Paler stirneau reactiile instantanee ale celor despre care scria critic. De la telefoane personale la proteste publice, exprimate direct sau prin purtatori de cuvint. Punctul sau de vedere isca, de fiecare data, aprinse dispute, fiindca toata lumea stia ca Paler nu se lasa remorcat politic si ca el spunea numai si numai ceea ce credea, indiferent de unde batea vintul. Cind editorialistii din majoritatea ziarelor evitau sa scrie critic despre Adrian Nastase, premierul, sau despre fostul ministru al Transporturilor Miron Mitrea, Octavian Paler nu il cruta pe nici unul dintre ei in articolele sale.

A fost, daca facem socoteala, singurul adversar, constant redutabil, a patru presedinti ai Romaniei si al tuturor premierilor care au trecut prin Palatul Victoria din 1990 incoace. In anii ’90, cind il ataca pe Ion Iliescu, in alt ziar, tot in calitate de director onorific, Octavian Paler era privit ca un guru al presei de orientare democratica. Dupa venirea la Cotroceni a presedintelui Constantinescu, editorialistul a fost unul dintre primii care s-au declarat dezamagiti de prestatia acestuia. Rezultatul a fost ca Octavian Paler s-a vazut atacat chiar in ziarul al carui director onorific era si de unde a plecat din acest motiv.

Dupa citiva ani s-a vazut ca Octavian Paler avusese dreptate cu neincrederea sa in presedintele Constantinescu. Atunci insa, adversarii sai din presa de orientare democratica au decretat ca Paler e de fapt un nostalgic si tot atunci a avut loc o incercare de a-l elimina, prin tehnica lansarii de fumigene impotriva sa. Paralel, Octavian Paler era atacat si de publicatii extremiste, care ii reaminteau de trecutul sau comunist, pentru a-l discredita. Putini au fost atunci cei care au scris in presa ca, din anii ‘80, scriitorul devenise indezirabil pentru regimul comunist. Si mai putini cei care au demonstrat, citind din cartile sale, ca Octavian Paler era inca din anii ‘70 un critic fara iluzii al comunismului, o constiinta eliberata de constringerile totalitarismului. Fideli i-au ramas atunci citiva prieteni apropiati si cititorii.

Desi scirbit de cabala pusa la cale impotriva sa, omul de opinie refuza sa depuna armele, jurnalistul devine o prezenta radicala, pe posturile de televiziune, in calitate de invitat. Atunci incepe sa se manifeste „nationalistul“ Paler si asa-zisul antioccidental care ii supara pe adeptii integrarii Romaniei, fie si in genunchi, in NATO si in Uniunea Europeana. Acuzat ca e antiamerican si ca refuza intrarea Romaniei in Europa, Paler face o splendida demonstratie de patriotism spunind apasat ca vrea sa intre in Europa, dar ca roman, nu in rolul unui deznationalizat.”(…)

Cristian Teodorescu, 20 martie 2008, Cotidianul

Filed under: articole