Cărţile lui Octavian Paler, sunt dintre acelea care nu se mulţumesc să ramâna pe rafturi… ele pătrund în mintea noastra, ne modeleaza pentru un anumit timp ideile şi convingerile, pătrund în realitatea noastră, iar apoi dispar pentru a reapărea. Dar de această dată nu mai sunt în mintea noastră, sunt chiar în sufletul nostru şi ramân acolo pentru totdeauna.

Citind cărţile sale, am avut pentru o clipă speranţa că ele nu seamănă cu viaţa, că nu se vor sfârşi niciodată, am trăit cu iluzia că recitindu-le voi regăsi timpul apus, dar am constatat cu „dezamăgire” pe de o parte, cu satisfacţie, pe de alta, că rândurile sale vin mereu în întâmpinarea întrebărilor prezente, că neliniştile sale ne cuprind si pe noi, că sunt mereu altele şi, totuşi, întotdeauna aceleaşi.

Am găsit în Octavian Paler, un reper de cultură si moralitate, în lumea meschină care ne înconjoară, în care ni se pare, adeseori, că nu mai putem crede cu adevărat în nimic, că nu mai avem nici o valoare autentică pe care să ne sprijinim.

Ne-a îndemnat, desori, sa renunţăm la prudenţă, ne-a avertizat, mereu, că viaţa curge ireversibil. Dar noi suntem singurii care decidem între a ne mulţumi cu mediocritatea prezentă sau a urma sfaturile Maestrului.

Talentul prin care reuşea să transforme atât de minunat emoţiile si trăirile în cuvinte, m-a trimis, mereu, cu gândul la efemeritatea vieţii, la bucuria de a fi viu. Iar, dragostea sa „nemarginită” de viaţă mi-a deschis în faţa ochiilor o lume frumoasă, o lume plină de lumină si bucurie.

Avea dreptate Octavian Paler să ne spună că avem nevoie de iluzii, iar mediocritatea viselor e inacceptabilă. Înfrângerile nu trebuie să ne doboare, trecutul nu trebuie să ne apese pe umeri, iar suferinţa nerealizării viselor trebuie, doar, să ne facă să speram mai departe cu mai multă tărie.

Realizez acum, cât de norocoasă sunt! Am avut ocazia să descopăr cărţile Maestrului, să-i savurez fiecare rând, fiecare vorbă… ce amănunt minunat al unei vieţi!

Dar, cel mai important, Octavian Paler, mi-a lăsat amintirea sa, a carei strălucire îmi va îndemna mereu sufletul să spere, să viseze si să iubeasca! Mulţumesc, Maestre!

Paler mi-a lasat respectul pentru scriitori
Paler mi-a lăsat respectul pentru marii scriitori pe care el i-a adorat. Citind Scrisorile Imaginare, m-am simţit cumva nedemnă de Paler pentru că majoritatea scriitorilor despre care vorbeşte, mie îmi erau necunoscuţi. Dar felul în care a vorbit despre ei m-a făcut să vreau şi eu să-i “cunosc”.

Paler mi-a lăsat Grecia
Paler mi-a lăsat cunoştintele sale mitologice şi “întâlnirile” sale cu Grecia. Cu toate că am fost acolo şi am văzut tot ce povesteşte Paler despre Grecia, pot spune că e mai frumoasă cum o prezinta el decât e în realitate. El face din nişte biete pietre părăsite de templu, adevărate purtătoare de simboluri. După ce am citit pasajele în care povesteşte despre călătoria în Grecia îmi doresc să o văd din nou. Dar de data asta fără un ghid turistic care să-mi spună despre monumente, dar cu scrierile lui Paler care să mă ghideze.

Paler mi l-a lăsat pe Don Quijote
Trebuie să vă mărturisesc că înainte să-l citesc pe Paler acest higaldo nu-mi trezea niciun interes. Cu toate că am făcut liceul spaniol Cervantes în care mai toată lumea citise opera. “Don Quijote” nu m-a atras niciodată. Însă percepţia mi s-a schimbat datorită lui Paler care a găsit un sens personajului acesta, astfel încât să-mi trezească interesul. Paler mi-a mai lăsat, totodată, şi obsesia pentru Don Quijote, care actualmente este unul dintre personajele mele preferate.

Paler mi-a lasat experienţa războiului
Cu toate că nu am prins regimul comunist, ştiu cum a fost. Ştiu pentru că l-am citit pe Paler. Datorită lui am simţit frica şi singuratatea care domnea atunci. Alături de dezgust, am simţit un enorm respect pentru Paler care a reuşit folosind o înşiruire de cuvinte să mă facă să simt pe pielea mea sentimentele sale de atunci.

Paler mi-a lăsat tot
Paler mi-a lăsat poezia sa nemaipomenită, acele definiţii adeseori de câte 2-3 versuri care spun atât de multe. Mi-a lăsat conversaţii imaginare şi conversaţii cu el însuşi. Mi-a lăsat experienţe nemaipomenite pe care le-a avut şi experiente banale, dar care în scris au devenit inedite. Paler mi-a arătat ce înseamnă talentul.

Paler mi-a lăsat durerea
Probabil am uitat multe dintre lucrurile pe care Maestrul mi le-a lăsat şi îl rog să mă ierte. Însă cea mai importantă “avere” pe care Paler mi-a lăsat-o este durerea. Durerea că un om minunat, talentat… acest om între animale s-a stins din viaţă prea devreme. Mi-aş fi dorit să-l fi cunoscut şi să discut cu el despre tot ce a scris şi să vadă cât de mult ne asemănăm şi cum îi împărtăşesc ideile.

Paler mi-a lăsat dorul pentru Paler.

Câştigătorii concursului din această săptămână vor primi câte o carte oferită de cei de la Corint. O carte scrisă de Octavian Paler este un cadou nepreţuit! În plus, articolul lor va fi publicat pe siteul nostru!

Apreciem valoarea! Cele mai bune 3 articole vor fi recompensate! Vineri seară, ora 24 este termenul limită de trimitere a articolelor!

Pofta de a mă trezi dimineaţa. Şi de a lupta pentru a-mi îndeplini visul. Mi-a întărit convingerea că a fi impertinent nu e un defect. Ci o mare calitate. Această cuminţenie ipocrită pe care ne-a impus-o actualul sistem de învăţământ, unul cu puternice rămăşiţe sovietice este semnalul mediocrităţii. Este frâna de mâna trasă dezvoltării noastre. Ca individualităţi. Şi ca popor.

Nu cred în moarte. Viaţa va triumfa până la urmă. Este viaţa din ochii fiecărui visător. Din privirea fiecărui nebun care refuză înfrângerea. Resemnarea e scuza oamenilor mici. Chiar avem degeaba o viaţă? Chiar ne-am născut de pomană?! Pentru a ne văieta şi a privi cum România este patria gunoiului?

Cuiele bătute în sicriul lui Octavian Paler sunt gloanţele trase asupra viitorului nostru. Marele scriitor ne îndeamnă să luptăm. Pentru noi o facem. De noi depinde dacă îi permitem morţii să ni-l fure. De noi depinde să schimbăm ceea ce l-a scârbit profund. O Românie a bodyguarzilor, a pornografiei politice şi a unei egalităţi în faţa legii în care unii sunt mai egali decât alţii. O Românie a mârlăniei şi a mitocăniei. O Românie sumbră.

Eu refuz o asemenea ţară! Vreau altceva ! Vreau zâmbet. Vreau speranţă. Vreau ca românii să citească mai mult. Vreau să închidă televizorul. Asta am învăţat de la Octavian Paler ! Am învăţat să visez ! Şi să-mi urmez visul. Am învăţat să plâng dupa un eşec. Pentru că e semnul progresului. Al faptului că îmi doresc mai mult. Şi că sunt aproape de reuşită!

Când scriu aceste rânduri, la mine la Focşani plouă. E semn de belşug! E motiv de bucurie! E prilejul unui gând bun. Octavian Paler şi-a dorit enorm ca tinerii să gândească pozitiv. Şi să facă zi de zi câte un pas spre fericire.

Vă mulţumesc pentru aceste lucruri, domnule Paler! Vă mulţumesc pentru cărămida pe care aţi pus-o la dezvoltarea mea ca om. Tinerii nu v-au uitat. Şi asta pentru că niciodată nu v-au lăsat să plecaţi de lângă ei.

Asta e România pe care mi-o doresc. Şi pe care o voi avea!

Va fi o săptămână specială pe OctavianPaler.ro. Şi va fi o săptămână a bucuriei. A bucuriei că acest mare om nu ne va părăsi niciodată. Viaţa lui, ceea ce a creat reprezintă comoara pe care marele Octavian Paler a lăsat-o drept moştenire României. Pentru că de fapt, el nu a murit şi nu va muri niciodată.

Lansăm un concurs. Special pentru voi, cititorii siteului nostru. Cei care mereu ne-aţi susţinut şi aţi încurajat acest proiect realizat în memoria lui Octavian Paler. Cine vrea să participe la concurs trebuie să trimită un articol pe tema: “Ce i-a lăsat Octavian Paler lui…”(numele vostru). Articolele vor fi trimise la adresa ovi_miron[at]yahoo.com. Termenul limită de trimitere este vineri seară, ora 24. Duminică dimineaţă, la ora 8 vor fi anunţaţi câştigătorii. Cele mai bune 3 articole vor fi publicate pe OctavianPaler.ro.

Articolele vor fi apreciate de către întreaga echipă a siteului nostru. Părerea fiecărui autor va avea o pondere egală în evaluarea finală.

Vă aşteptăm articolele cu foarte mare interes!

Credinţa este atemporală. Credinţa în cultură. În civilizaţie. În măsură. Şi în respect. Este zâna ce se ridică deasupra oricărui bădăran. Este zmeul cel rău care îşi recunoaşte inferioritatea. Grosolănia nu poate rezista la infinit.

Aerul condiţionat de care avem nevoie pentru a citi o carte în zilele noastre este semnul decăderii. Este începutul mocirlei. Sunt arginţii care zi de zi ne cumpără demnitatea. Este piciorul pus pe grumazul nostru.

Ideea unei carţi nu poate fi călcată în picioare. Este eternul duşman al manelizării României. Şi al aurului de la gâtul cămătarilor.

Este simbolul invincibilităţii. Al speranţei noastre că există viaţă şi dincolo de azi sau mâine. Mereu va fi aşa. Şi asta pentru că nimeni nu poate răpune semeţia unui stejar.